Am vazut pe site-uri de bucatarie ca strudelul sau placinta din foi se face ca rulada,adica se aseaza umplutura pe marginea foilor unse si apoi se ruleaza.Ei bine,nu.Am facut si eu asa pana acum cand am intrebat-o pe sora mea cum face ea,ca am mancat strudel cu dovleac la ea…de minune de bun si mi-a spus ca asa…
Compozitia de umplutura,orice-ar fi,fructe sau branza nu se aseaza pe un rand ci se distribuie pe toata foaie,mai putin la marginea finala,ca sa nu curga zeama…desi a curs si s-a insiropat asa de fain,placinta ca am fi mancat-o atunci calda,toata.Si acum cand scriu,desi am mancat penultima felie,imi lasa gura apa 😀
Desigur ca eu am turnat 2 oua cu smantana deasupra,ca sa nu se usuce foile,dar sora mea doar le unge cu ulei.
Am facut o patura…asa le spunea mama mea,paturi de placinta…deci una am umplut-o cu branza Fagaras,2 cutii,1 galbenus ,zahar si fiindca a fost cam fluida compozitia am adaugat gris.Grozav de buna a fost si asta!
Se face repede daca nimeriti foi bune,ale mele erau si rupte si lipite.Acum ca visinele s-au terminat,avem un pomisor de cativa ani,voi repeta figura cu mere,ca merele de vara sunt parguite .
Elisa-gradina mea de vis 
Ioi, ioi, ioi… 😛
Deci tot nu ai abandonat proiectul :)..vezi nu inchide poarta inca si nu-l minca pe tot ca am plecat spre tine… 🙂
Ninu,
o s-o fac eu si pe cea cu mac,dar nu cumpar mac decat de la piata Iozefin din Timisoara,poate aduci tu o jumate de kil… 😆
Ce bunatate… Si eu tot asa fac placintele, fac o umplutura cu branza de vaci mai grasa, zahar, stafide sau visine, coaja de lamaie rasa, putin gris, vanilie si ung foile numai cu ulei. Inainte de a o pune la cuptor o ung cu 2 oua batute bine si smantana. Saptamana viitoare incerc si varianta cu branza sarata.
Amalia,
eu le-am facut separat.Fa o data numai cu fructe,nu le amesteca cu branza,sa vezi ca e cu totul altceva..
Eu ,cu branza sarata as face asa,cat tava…as pune jumate din foi pe tava,compozitia si apoi cealalta jumatate de foi si unsa bine si deasuprea si intre ele,bineinteles…si taiata patrate…Au..ce faina este… 🙂
Pingback: O dată-n an « Elisa-gradina mea de vis