Prima sărbătoare confirmată în documente, dintre sărbătorile Maicii Domnului, este Bunavestire. Se ştie că, încă din sec. IV sau V, s-a zidit la Nazaret o biserică, pe locul unde fusese casa în care Maica Domnului a primit de la înger vestea că va naşte pe dumnezeiescul Prunc. Data acestei sărbători a variat la început. Astfel, unii o sărbătoreau în ajunul Bobotezei (5 ianuarie), iar în unele Biserici din Apus, ca cele din Spania, Galia şi Milano, Bunavestire s-a sărbătorit la 18 decembrie. La Roma, sărbătoarea a fost introdusă de papa Leon II, de origine siciliană şi de cultură greacă (681-683), la început ca o sărbătoare locală şi cu denumirea de sărbătoare a aşteptării Naşterii Domnului; dar variaţia datei ei a durat în Apus până în sec. XI, când data de 25 martie s-a generalizat în toată lumea catolică de atunci.
Dezlegare la peşte
În Răsărit însă, data de 25 martie s-a generalizat probabil îndată ce Naşterea Domnului a început să fie sărbătorită peste tot la 25 decembrie, adică încă din prima jumătate a sec. V înainte. Numai la armeni Bunavestire se serbează încă în raport cu data veche a sărbătorii Naşterii Domnului (6 ianuarie), păstrată la ei, adică la 7 aprilie.
Buna Vestire este sărbătorită în fiecare an în perioada Postului Mare, fiind una dintre sărbătorile pentru care Biserica acordă dezlegare la peşte, indiferent în ce zi ar cădea aceasta.
Tradiţii de Buna Vestire
Bunavestire (25 martie) avea în unele zone şi o altă semnificaţie pe lângă cea religioasă. Acum cântă pentru prima dată cucul, vestitorul unor lucruri importante în viaţa omului. Când o persoană îl auzea pentru prima oară cântând, trebuia să numere de câte ori cânta pentru a şti câţi ani mai are de trăit.
De Buna Vestire este bine să se pună pe pragul casei pâine şi sare pentru hrana îngerilor.
În Apus, sărbătoarea Bunei Vestiri este numită şi sărbătoarea Zămislirii Domnului. În calendarul nostru popular, Buna Vestire este cunoscută sub denumirea de Blagoveştenii sau Ziua Cucului.
Tradiţia mai spune că, în această zi aducătoare de veste minunată, oamenii nu au voie să se certe, fiind mare păcat: cine se ceartă în ziua de Buna Vestire are necazuri tot anul. În Bucovina nu se pun ouă la cloşcă de Buna Vestire, pentru că se consideră că ar putea ieşi pui cu două capete şi patru picioare.(Monitorul de Suceava)
Elisa-gradina mea de vis 
Pingback: Eu cred, Ana Blandiana « my heart to your heart
acuma-mi zici să nu mă cert? eram ocupată cu evitatul cucului ! acu’ ce cucu mă fac? mă împac să-mi treacă?
Draga mea,eu nu-l intreb pe cuc nimic doar ma bucur fiindca va canta,sper,azi.Si da,nu ne certam azi,azi ne impunem o stare sufleteasca de multumire Lui Dumnezeu si de bucurie.Zic asta pana vine al meu acasa,apoi…trebuie sa-mi pun fermoar la gura,sa ma stapanesc sa nu zic nimic ca orice-as zice el sare ca ars.Deci,tine-mi pumnii sa pot tacea si doar zambi,poate si canta 😆
frumos ai mai scris! te-a mentionat si pe blogul meu 🙂
O zi minunata Elisa! si LA Multi Ani Blogului tau!
Nu stiam asta cu cucu, dar ma bucur ca nu am cuci pe-aici ca sa nu stau sa numar:)
Ar fi si o problema la bloc, probabilitatea sa-l auda mai multi e mare, si nu de alta murim prea multi odata:)
Guvernantii nostri or fi stiind asta? sa duca tratative cu cucii sa nu cante prea mult:)
Carmen,
multumesc dar eu am copiat din Monitorul de Suceava.Despre aceste lucruri nu poti scrie neautorizat,asa cred eu.Multumesc,mie mi-e greu sa mai pinguiesc fiindca merge f. greu netul si nu mai am timp sa stau ore la computer.Va trebui sa ma intelegeti…:(
Gina,
asta cu cucu o aplicam in copilarie si-mi dadea 7-8 ani,caci mai mult nu canta cucu dintr-o data,hahaha!Acu mi-ar conveni sa-mi cante de 8 ori,inseamna c-as ajunge la varsta mamei care din punctul meu de vedere a murit tanara(fata de babataile pe care le mai stiu…:( )