Australia (4)

Istoria Australiei

Primii australieni au venit pe continent cu cel putin 50.000 de ani in urmaunii cercetatori spun chiar ca ar fi vorba de 120.000 de ani in urma parasind sudul Asiei in una dintre cele mai mari miscari migratorii din preistorie.Ei au ajuns pe continent mergand pe jos sau in mici ambarcatiuni,facand o serie de popasuri,intrucat la momentul respectiv nivelul marii era cu 122 m mai jos decat in prezent,era posibila parcurgerea pe jos a distantei de la Stramtoarea Torres din Noua Guinee pana la tarmurile Australiei.

Nimeni nu stie ce anume le-a manat pe aceste popoare spre tarmurile continentului.E posibil ca nelinistea sau foametea sa fi fost motivul migratiei lor,poate ca triburi mai puternice i-au impins.Ultimul val migrator fiind inregistrat acum 5000 de ani.

Cel putin doua tipuri de oameni au ajuns la destinatie:o rasa cu o structura osoasa,puternica numita de catre antropologi „Robust” si o alta cu o constructie mai firava numita „Gracile”.Populatiile aborigene de astazi sunt descendenti ai tipului „Gracile”.

Nou- venitii au impanzit cu repeziciune noul continent,care la vremea respectiva era locuit numai de creaturi bizare precum canguri uriasi de 3 m inaltime si ursii marsupiali de dimensiunea rinocerilor.Au fost descoperite urmele unei asezari vechi de 40.000 de ani langa Melbourne,unelte din piatra vechi de 45.000 de ani langa Sydney,iar langa Hobart ramasitele unui schelet uman datand  de acum 35.000 de ani.I acele timpuri distanta dintre tarmul australian si Tasmania putea fi strabatuta pe jos..O mare parte din informatiile pe care le avem despre primii locuitori ai Australiei provine din studiul uneltelor din piatra,a ramasitelor asezamintelor si a artelor rupestre.Majoritatea acestor situri sacre cum sunt zonele de necropole si galeriile cu picturi pe stanca sunt interzise non-aborigenilor,dar mai sunt numeroase locuri cu arta rupestra, cum sunt  de exemplu Kakadu si Peninsule Cape York din nord, care sunt accesibile turistilor,acestia beneficiind deseori si de prezenta unui ghid din triburile bastnase.

Cu aproximativ 8.000 de ani in urma, clima planetei noastre a inceput sa se incalzeasca.Pe masura ce calotele de gheta se topeau,nivelul marii a inceput sa creasca,iar campiile intinse unde generatii de aborigeni vanasera sau isi facusera adaposturi au devenit mari adanci-cum este Golful Carpentaria,al Stramtorii Torres sau al Stramtorii Bass.

Galerii vaste de arta rupestra descoperite in Parcul National Kakadu din regiunea Northem Territory sau din alte locuri izolate din Kimberley ne dezvalue povestea acelor timpuri.Peisajele desertice sunt inlocuite de zone de coasta impadurite.Siluetele surprinse in timpul dansului le lasa locul celor care etaleaza sulite.Este posibil ca aceste scene sa reprezinte conflictul survenit cand locuitorii zonelor de campie fortati de cresterea nivelului apelor marii,au incalcat teritoriul de pe inaltimi al vecinilor lor.Atunci cand nivelul apelor a incetat sa mai creasca,iar continentul australian si-a definit forma actuala,australienii erau deja „prizonieri „pe insula lor,feriti de orice interventie din exterior pana in acea zi calda de vara din anul 1788,cand o flota engleza numarand 11 vase-cunoscuta in zilele noastre sub numele de Prima Flota-si-a facut aparitia in Golful Botany.Se crede ca primele cuvinte pe care un aborigean i  le-a adresat omului alb ar fi fost„WanaWana„.insemnand „Pleaca„.

din NATIONAL GEOGRAPHIC TRAVELER  AUSTRALIA de Roff Martin Smith

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Calatorii și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

14 răspunsuri la Australia (4)

  1. Pingback: Toamna se numără bărboșii « Andi Bob

  2. Pingback: Necunoscuta din tren « World of Solitaire's Blog

  3. g1b2i3 zice:

    Draga Elisa, multumim pentru informatii.Prea multe nu stiu despre Australia, am mai citit eu ceva, insa prea putin si am uitat! 🙂
    Toate cele bune tie si familiei tale!

  4. Pingback: Nostalgii | Ioan Usca

  5. Pingback: Pavel Tchelitchew (21 septembrie 1898 – 31 iulie 1957) pictor rus suprarealist « my heart to your heart

  6. maryanne zice:

    f interesant,chiar nu stiam prea multe de Australia .Intotdeauna,am considerat-o alta lume.O lume fascinanta oricum.Te pup Eliza!

  7. ilincaotgramesti zice:

    Te salut cu drag Elisa

    In cazul copiilor prematuri tinutul in brate este chiar recomandat in scop terapeutic. Ii ajuta sa recupereze mai bine. Eu am avut mare sfiala cand a fost sa-l iau prima data in brate. Mi-era si teama, era tare mititel, avea 2700, uitasem cum este sa tii un nou nascut mai ales ca mai nou copiii nu se tin infasati… Dar imi doream foarte mult… Mi-era teama si pentru ca nu stiam ce sentimente are mamica lui, daca vrea sau nu sa fie luat de alte persoane… Ea m-a incurajat si eu mi-am luat inima in dinti si de atunci, de cate ori am ocazia, il tin cat mai mult in brate. Tot parca pentru a incalca reguli medicul a recomandat hranirea lui la cerere si nu cu program. Obositor pentru mamica lui dar foarte constructiv, cel putin deocamdata, pentru el. Acum are 4500… destul de binisor.

    Ca bunica sunt altfel decat ca mamica si consider ca acum, pana la varsta de 5 ani, orice poate fi facut pentru confortul lui merita facut chiar daca aparent ar insemna rasfat.

    Cat despre postarea de fotografii pe Internet… Sigur depinde de sentimentele parintilor… altfel … poate face mai mult rau o amica venita in vizita care nutreste in preajma lui cine stie ce sentimente de frustrare sau invidie decat o postare de fotografie pe internet. Este si asta un fel de obisnuire cu socializarea electronica. Sunt atatea site-uri speciale pentru mamici unde ele isi arata una alteia copilasul…

    Iti urez in continuare clipe cat mai pline de frumusete si caldura sufleteasca.

  8. Elisa zice:

    Gabi,
    eu deasemenea gasesc interesante unele lucruri si de aceea le si scriu,le mai recitesc si le invat pentru ca vreau sa stiu 😀

    Maryanne,
    da,este aproape la fel ca in California,insa daca in LA am vazut homlesi pe centru,cu cort si saltele pe strada,aici nu am vazut,inca.

    Ilinca,
    asa cum zici,chiar asa e si la noi,copilul mananca cand se scoala,nu-l trezeste sa-i dea la ore fixe,astfel ca doarme si 6 ore incontinuu.
    Drept sa-ti spun nu l-am luat inca in brate,mi-e frica si nci nu-i nevoie,i-am pus palma mea pe capsorul ei ,fiind afara in curte si i-a placut,eu am dedus ca-i place mai cald,batea un pic vantul.
    De pus poze pe net cu copilul,ai dreptate,insa copilul nu-i al meu,doar blogul este al meu si tatal copilului este al meu si consider ca numai daca ar vrea el,copilu’meu i-as pune poze cu el,iar aia mica,pana sa-mi spuna ea daca vrea,caci este important,de ce sa se trezeasca la 4 ani ca-si vede pozele de bebeu pe internet,asta fara acceptul ei?Eu asa gandesc,insa salut spiritul australian care spune ca intelege sa-si traiasca fiecare om viata asa cum crede ca este bine pentru el.Nu suntem uniformi asa cum se straduie politicienii sa ne transforme intr-o masa compacta nepersonalizata.Te imbratisez si sa stii ca ai fost de mare nadejde pentru mine.

  9. Jiga Lucia zice:

    Draga Eli,sincere felicitari pentru nasterea nepoatei noastre si multe urari de bine parintilor.Am citit totul ce ai scris si traiesc si eu cu tine cele vazute de tine.Ma bucur ca esti atit de destinsa si traiesti clipe minunate alaturi de copiii tai.Aceste zile sunt unice si e bine ca le insemni pe blog pentru mai tirziu.Va imbratisam cu mmult drag Luci si Peti.

  10. nonalina zice:

    E miezul noptii in Bucurestiul meu iubit si ma pregatesc de WanaWana…Am intrat cu mare placere aici ,la tine .Interesanta geneza si istoria Australiei .Imi amintesc doar ca au un dialect dificil.
    Cum sa-ti fie frica,s-o iei in brate?Ioan avea trei zile cand l-am adus acasa de la municipal,era negru si urat cu icter mecanic,n-aveam caruciorul cumparat asa ca l-am infasurat intr-o plapiumioara si am zbughit-o cu el pe aleea din unirii,l-am asezat pe iarba si m-am rugat in fata mitropoliei la dumnezeu sa-l faca frumos sau sa-l ia…
    Sa-l vezi,acum! Hai,curaj buni-buni!

  11. nonalina zice:

    Gina,te salut!

  12. Elisa zice:

    Luci,draga mea surioara,
    in sfarsit ai postat si tu pe blogul meu 🙂 Trebuia sa plec ca sa se intample asta.De acum ,daca pe messinger nu ne potrivim orele vom putea comunica pe blog.Aseara cand ati sunat eram in alta camera si sunetul de la computer este la casti.
    Azi am putea vorbi pe la 5 dupamasa la voi,la 6 vorbim cu Costel.
    Te imbratisez si-ti multumesc pentru urari,sa ne traiasca si sa creasca sanatoasa si parintii sa fie sanatosi sa o creasca mare.Te pup si mai vorbim,sper,inainte de a pleca .Computerul zice ca face restart ca as mai scrie….

  13. Elisa zice:

    Nonalina,
    am luat-o’n brate,am ajutat la baita,insa stiu ca la un moment dat ei vor obosi si imi va ramane mie s-o tin in brate,astept ,am rabdare,caci si pentru ei,mai ales pentru ei ,este o mare noutate si nu ar lasa-o din priviri.

  14. Pingback: Ieşirea din criză | Ioan Usca

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s