Băncile

Cu totul din intamplare,fiindca am cerut un extras de cont la banca mea  (cu inteles de avocatul  meu,doctorul meu,biserica mea …) ,aflu ca-i sunt datoare 10 dolari australieni si ca,desi am sold zero in el, ei s-au muncit din rasputeri sa mi-l,chipurile,intretina.Deci,comision de intretinere la zero bani in contul respectiv.Cum sa ma duca pe mine capul ca daca nu sunt bani in cont ei mi-l intretin si eu tre’sa platesc?

Ei,bine,daca era in interesul ei,al bancii,sa-mi ia bani pe degeaba functionarul care mi-a facut scriptele la ultima plata a tacut ca porcu’n cucuruz . Eu trebuia sa stiu,poate am stiut insa am uitat,am neglijat sau nu-mi imaginam ca este 1 euro pe  luna comisionul .  Si azi  l-am lichidat ca, oricum,daca o sa mai fie cazul sa fac plati, imi deschid alt cont intermediar,caci asta era contul respectiv,un intermediar de tranzactie.Asta ca sa stiti si  voi daca aveti cont in banca,chiar fara niciun ban in el dupa cativa ani iti vine sa platesti o caruta de  bani la  ei,datoria de la  comision.

Azi am fost si prin magazine, m-am uitat la Cannon A 3000 si nu are prospect,deci nu stiu ce sa-mi iau,ce camera foto sa-mi cumpar,trebuie sa caut pe  net sa vad.Mi-e teama  sa nu iau un aparat care sa nu-mi redea culorile asa ca celalalt,care ,pana s-a defectat , mi-a placut tare mult ce culori imi scotea.Deci asta este o  problema acum.

Dragi  prieteni ,incep sa ma precipit.De azi in 3 saptamani,cu ajutorul Bunului Dumnezeu,voi pasi pe  pamant australian.Emotiile cresc exponential,grija pentru cel lasat acasa  la fel,dorul si nerabdarea  inimaginabil.Si uite asa e viata.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Observatii curente din viata și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

28 de răspunsuri la Băncile

  1. Pingback: Danae | Caius

  2. Pingback: Cotitură | Ioan Usca

  3. Victoria zice:

    Mi s-a intamplat si mie.Adica sotului meu.Uite asa mai fac si ei un ban cinstit.:))
    O sa imi fie tare dor de tine in cele 3 luni,dar ma bucur nespus ca pleci.Vorba ta,mai vezi si cum este sa traiesti altfel.Te pup si iti doresc o seara frumoasa.

  4. Constantin zice:

    Aparatul e bun,are 10 MP,zoom optic 4x,scene presetate,are si mod color vivid(deci iti face pozele in culori mai vii decat in realitate),filmare VGA,merge doar cu acumulatorul lui ceea ce e bine pe de o parte,ca nu mai dai bani pe baterii,dar e rau caci daca se goleste trebuie sa-l reincarci si daca esti cine stie pe unde nu-i chiar placut.Daca asta ti-a placut(ar trebui sa coste vreo 500 de lei)eu zic sa-l cumperi si cere-le instructiunile de utilizare ca-s obligati sa ti le dea.Aaa,si inca ceva,aparatul ar trebui sa aiba meniu in limba romana,verifica asta si mai vezi daca are si IS la coada in denumire,asta inseamna ca are stabilizator de imagine.In rest e simplu de utilizat,roaga baietii sa-ti seteze data,ora si limba,da-l pentru inceput pe auto si la treaba.Succes! P.S.Vezi ca pe mail ai un ghid in engleza.

  5. Constantin zice:

    Asta cu comisioanele de administrare o practica toti si se pare ca nimeni nu te anunta din timp sa lichidezi contul.Mare grija daca ati avut un cont pentru a plati niste rate sau pentru alocatia copilului,sau chiar un cont in care ati depus niste bani si i-ati retras asta nu inseamna ca ati terminat-o cu banca.Solicitati desfiintarea contului altfel va veti trezi cu sume restante sau chiar sa va treziti pe lista datornicilor la Biroul de credite.

  6. Pingback: Incalca propunerea Olgutei Vasilescu libertatea de exprimare? « Hai ca se poate!

  7. Elisa zice:

    Victoria,
    dar tu stii de cate ori intru eu la tine de cand ai nascut in speranta unui post nou?Ha! Tu o sa fiiprima care m-ai intelege daca nu o sa mai postez,dar cine stie,mai vedem cum va fi 🙂

    Constantin,
    are si stabilizator de imagine, asta scria pe eticheta alaturata .
    Am pus link in postul urmator.

  8. Andrea S. zice:

    Asta se intimpla pentru ca bancile au clienti neatenti. Cind deschizi un cont faci cu ei un contract( cel putin eu asa stiu)…banca se obliga la niste servicii iar clientul la plata unor taxe…fara o prealabila intelegere nu baga nici o banca mina in buzunarul cuiva…si cind bancile au suficinti clienti pun conditiile dupa bunul lor plac. Placa se schimba cind sint multe banci si clientii sint atenti si pretentiosi…eu spre exemplu am un cont la care nu platesc nici o taxa…si creditul bancar pentru imobil este tot unul care are doar dobinda anuala si atit…asta ar fi una din legile economiei de piata:)

  9. Elisa zice:

    Andreea S.,
    am si zis ca era treaba mea sa stiu,dar am uitat,dovada ca aveam si unul in euro pe care l-am lichidat imediat dupa tranzactie,insa de data asta,nah,am imbatranit si eu si oricum nu-mi imaginam ca asa de mult este comisionul.
    Ca in toate,daca esti informat esti mai castigat.
    Pentru pensionari stiu ca exista varianta fara comision,dar nu stiu daca numai la cont curent ori si la depozit.
    Multumesc pentru comentariu 🙂

  10. Victoria zice:

    hehe,pai ce?! ..numai eu sa intru la tine de 3-4 ori pe zi?
    Glumesc desigur.Nu conteaza daca intri la mine sau nu,eu abia astept sa imi fac putin timp in fiecare zi si sa te vizitez.Vizitele la tine sunt foarte relaxante. 🙂

  11. Elisa zice:

    Victoria,
    ba conteaza fiindca ies trista:iar nu scrie nimic Victoria 😦 imi zic. Dar inteleg,ar trebui sa nu mai intru cateva zile,nu de alta dar odata intrata nu ma mai lasa sa ies.Ai vazut asa ceva?Dau multe clickuri pana sa reusesc sa ies,asta-i problema.

  12. Pingback: George Enescu (19 august 1881- 4 mai 1955) « Supravietuitor's Blog

  13. Elisa,
    Multumesc, am sa tin seama,
    Cand Mefisto eu devin,
    Unde banii ii depun. Onu

  14. Elisa zice:

    World of Solitaire,
    🙂 😀 Cand?

  15. Elisa,

    Încă nu ştiu
    Cu Mefistofeles, în interviu,
    Voi afla, la cât să ţiu!
    Apoi, tranzacţia….,
    Şi-ţi spun direct, pe blog, în viu! 🙂

  16. Cristian Adrian Butusina zice:

    Elisa, Elisa…

    Buna seara Elisa!
    Eu sint Cristi. Cristian Butusina.

    Eu sint nepot de chiabur. Nu fiu. Nepot. Probabil ca-s mai tinerel. Nu stiu. Pe-aicea pe la voi… de prin ‘62. Bunicii mei s-au stins de mult, lasindu-mi insa sublime amintiri, dar si un cult deosebit pentru adevar, intelepciune si … munca. Chestii din ce in ce mai demodate in vremurile astea…

    Am avut o evolutie deosebit de sinuoasa prin viata. Aproape ca nici mie nu-mi vine sa cred cind stau sa-mi aminetsc. Imi scriu o autobiografie si cind o recitesc… parca citesc “din filme”… de suspans. De la miliardar la muritor de foame, de la puscarias politic ca si bunicul meu, la parlamentar. Probabil ca asa a fost sa fie. Iar acuma… sic!… gradinar.

    He he! Australia?
    In armata aveam in cazarma un planiglob. De cite ori il vedem mi se lipeau ochii de Australia si-mi dadeau lacrimile. Visam sa ajung acolo. Departe de lumea… mult prea “civilizata” pentru mine. Aveam acasa inainte sa ma ia in armata, lipite pe pereti, poze cu Sidney, Melbourne, cu canguri si cu “camioane trenuri”. Era 1980. Si eram un hyppy-ot. Si-acolo, in sala de sedinte a cazarmii, priveam harta Australiei, imi puneam in cap discuri cu Rennaisance, Yes, Genesis sau Pink Floyd si pligeam. Eiiiii ce vremuri!

    Coincidente, nu-i asa? In 1921 parca, (nu mai stiu exact), bunicul meu din partea mamei, “chiaburul”, “taranistul”, “dusmanul poporului”, Dumnezeu sa-l ierte, din Teleormanul lui, a luat drumul portului Constanta sa ajunga… in Australia. Aflu asta mult dupa “lacrimile” mele din armata. In acele vremuri Dobrogea se coloniza, si asa a ajuns Dobrogea de-atunci, “australia” bunicului meu de mai tirziu . Asa m-am nascut eu undeva la malul marii. In Navodari

    N-a ajuns niciodata in Australia Taia. (Bunicul. Domnul Rogoveanu). Si nici eu. Am ajuns insa in Spania, unde am invatat sa fiu un bun si “policalificat” constructor si unde-am experimentat niste inventii de-ale mele, odata ce-am dat din nou… de bani. Iar pe vremea cind tu puneai vad… temeliile acestui site minunat, eu puneam la cale “marea reintoarcere”. Dupa aproape zece ani. Fiul risipitor. Nepotul risipitor. Extrem de risipitor. “Dar cine sta sa-i numere?” “Bancherii” poate. Vorba ta. Am un lung articol publicat pe “Gandeste.org” pe tema asta. Daca ai ceva timp…

    http://gandeste.org/gandeste/bancile-centrale-pe-ce-lume-traiesti-dumneata-domnule-cristian-paun/10430

    De ce iti scriu?
    Fara un motiv anume. De fapt cautam o explicatie pentru faptul ca mi-au cazut o gramada de vinete.
    Avem vreo daua mii de fire (eu si un bun prieten pe care l-am cunoscut anul trecut tot pe “gandeste.org”, la el la tara caci eu nu mai am nici o proprietate) si au inceput sa le cada vinetele. Mai intii frunzele ofilite, din ce in ce mai multe, apoi vinetele. Iar pe la trei sute de vinete cazute am incetat sa le mai numar.
    Am cautat cu disperare “Protectia plantelor” in Alexandria, (Directia Fitosanitara a judetului Teleorman”, de care nu mai stie parca nimeni si asa am aflat de “acarieni”. De la un domn “bugetar” foarte amabil dar “pe cale de disparitie”.
    Dragute lighioane, ca toate lighioanele de altfel, dar… a trebuit sa le pun la cale o “ucidere in masa”. Banuiesc … citeva zeci de milioane de fiinte microscopice. Prin otravire. Cu Talstar. I-am vazut la microscop si in biluta de la pasta pixului meu, ar fi incaput lejer cincizeci de paienjenasi din astia inruditi cu raia (cu “scabia” adica). Vinetele cad mai putin dar cad inca. Si nu stiu de ce si… mor de draci.
    (Adrian ar ride de mine: “mori ca nu poti controla…”. Dar nu! In realitate ma priveste mai putin ce pot controla si ce nu. Mor insa ca NU STIU. Asta da!)

    Nu e prima oara cind intru pe site-ul tau. In primavara inca nu aveam nici un habar de “agricultura” si cautam cu disperare si cu multa “sete” informatii de tot felul. Acum vind in piata din Alexandria vinete de 400-800 g si… rosii. Intr-un an agricol ca asta. Pot spune ca mana de anul acesta a venit special pentru mine (fapt pentru care va cer scuze tuturor… stiti? prietena mea cea mai buna este APA), si a adus cu ea mana, pentru ca eu TREBUIA sa invat si asta cu bolile la plante. Acum Dithane, Topsin, Ridomil, Bravo, Dow, Monsanto, nu mai sint nici pentru mine “cuvinte extraterestre”. (he he!)

    Elisa!

    Ma surprinde de o maniera extrem de placuta pasiunea ta pentru… gradina? Sau agricultura? Sau “lucrul bine facut”? E ciudat ca nu stiu cum sa-i spun. Ma surprinzi tu pur si simplu si multi dintre oamenii minunati cu care corespondezi aici.

    Eu sint convins ca “viitorul intregii omeniri” sint “radacinile” pe care oamenii dezradacinati de civilizatia actuala industriala, vor invata din nou sa si le “prinda” de PAMINT. Si nu de… beton. Si Adi, (individul X), e aproximativ de aceeasi parere. Si nu numai.

    “Marile orase” dupa parerea mea isi traiesc ultimile clipe. Vom apuca sa vedem cu ochii nostrii scenarii apocaliptice de genul “Mad Max”, “Matrix”, sau “The Postman”. Chiar daca nu la scara aia.
    Era “industriala” nu numai ca s-a incheiat de mult, cum spunea Alvin Tofler, dar omenirea nu a inventat inca NIMIC sa-i puna-n loc.

    Putina lume intelege asta. Putini realizeaza ca asazisa “criza” e un simptom pentru sfirsitul acestui “mod de-a fi” care nu mai functioneaza.

    Eu descriu putin aceste lucruri intr-un alt articol al meu pe acelasi site, “Gandeste.org” – “Proiectul Phoenix”

    http://gandeste.org/proiectul-phoenix/proiectul-phoenix-–-romania-lor-si-romania-noastra/7541

    Articolul e scris in graba, si partea a doua cel putin, e exagerat de tehnica si distrage atentia de la ce se vroia de fapt. Ideea de baza insa este aceea de a pune ceva in locul sistemului ce nu mai functioneaza decit din inertie si care ne trage dupa el catre abis.
    Din pacate ne rezulta foarte greu sa ne desprindem de MENTALITATEA cu care am fost crescuti de mici, si-anume NENOROCIREA VIETII LA TARA.

    Nu a fost numai o propaganda stalinista. Este adevarat ca Cominternul, NKVD-ul si KGB-ul de mai tirziu, prin subunitatile lor – Directiile de Securitate a statului si “Serviciile lor de zvonuri”, au creat si amplificat de sute de ori senzatia si sentimentul de mizerie si disconfort a vietii la tara, bancuri proaste dar cu “priza” pe seama prostiei oltenilor sau moldovenilor, care asa ca printr-o magie, la oras deveneau “bucuresteni” sau “constanteni” sau mai stiu eu ce, etc. Si deveneau peste noapte, cu un simplu bilet de tren sau de rata, cu totul altceva decit niste ”tarani prosti” ca parintii lor ramasi acasa.
    Dar ei, securistii si politrucii, aveau in spate presiunea cumplita a “industrializarii fortate”, a uniunii intre secere si ciocan, cu mentiunea subliminala insa, ca ciocanul face secerea si nu invers. Oamenii trebuiau adusi mai de voie, mai de nevoie, cu toptanul la orase, carne de tun pentru razboiul rece, iar una din misiunile securiatatii si propagandei de partid era sa faca din “viata la tara” o mizerie si din “viata la oras, cu lumina si apa calda” – un paradis. Si-am ramas cu totii “blocati” pe ideile astea. Mai ales ca realitatea a fos “fabricata” ca lucrurile sa para ce par si nimeni nici viseaza sa schimbe asta. Desi… e-atit de simplu. E RUSINOS de simplu sa schimbam totul. Problema nu-i decit in mintile noastre.

    Epocile s-au perindat prin fata ochilor nostrii mirati, apoi obijnuiti, dar MENTALITATILE au ramas acelasi. Iar eu cind spun ca “viata la tara e singurul mod sustenabil de a trai, de a trai decent, bine, chiar foarte bine, cel putin in viitorul apropiat”, majoritatea oamenilor ma considera cel putin nebun.
    Insa eu de aproximativ un an, asta fac. Experimentez, invat sa traiesc “la tara”. Imaginez un sistem hibrid, care nu are nimic de-a face nici cu “viata la oras” dar nici cu “viata la tara”, concepte care tin de un trecut indepartat si pe care trebuie sa ni le stergem din memorie, dar pentru asta trebuie sa avem demnitatea si curajul sa inventam un MOD NOU DE VIATA. Sa cautam solutii inteligente, ieftine, de a iesi din ce in ce mai mult din sfera dependentei financiare, monetariste, statale, din neosclavia post industriala, de a ne fauri adevarate FAMILII, sau FAMILII DE FAMILII, de dimensiuni mici, celulare, cu o functionalitate optima coerenta, sustenabila si consumuri minime, dar cu cele mai avansate norme de standard de viata ce pot convietui in armonie cu natura. Cu frumusetea ei sublima pe care nici un design industrial oricit de modernist nu va reusi vreodata s-o egaleze.
    Lucruri care nu numai ca NU SINT IMPOSIBILE, ci mai mult decit atit: sint VITALE. Pentru ca astfel de “unitati” pot asigura insasi “ziua de miine”, dar mai ales pot elimina paralizanta TEAMA pentru ziua de miine care in mod deliberat ne-a fost insuflata pina si-n cele mai ascunse unghere ale mintilor noastre de catre adevarati profesionisti in domeniu.

    Sigur ca orasele nu vor dispare de pe hartile planetei. Sigur ca arta, cultura, sportul, teatrele, opera, spitalele, etc nu pot fi miniaturizate si “impartite in mod egal” acestor “celule” de care vorbeam eu. Multi asta au inteles, insa eu vorbeam de supradimensionarea fortata si politica a marilor orase care nu functioneaza decit pe principiul “cresterii economice” care este un principiu absolut falimetar (vezi si articolele mele: SANIUTA ESCHIMOSILOR SI CRESTEREA ECONOMICA

    http://gandeste.org/general/saniuta-eschimosilor-si-cresterea-economica/5959

    si VIATA PE DATORIE SI CALARETUL FARA CAP

    http://gandeste.org/general/viata-pe-datorie-si-calaretul-fara-cap/5971

    )

    Azi am venit de la piata, obosit, suparat ca n-am vindut mai nimic, a fost joi si a fost cald si vinetele au ajuns aproape gratis, doar cu rosiile ce ma mai scot sa nu mor de foame, si-am intrat pe site-ul tau, de data asta mai atent insa la – deja conceptul – tau: “gradina mea de vis”.
    Sigur ca nu stiu cit esti de acord sau in dezacord cu ideile mele, insa ramin la parerea mea, ca fiecare individ, sau pereche, sau familie, sau grup, trebuie sa aibe o GRADINA A LOR DE VIS.
    Dar mai ales trebuie sa invete respectul pentru munca si mai ales sa realizeze ca de muncit muncesc oricum, dar niciodata pentru ei ci mereu pentru ALTII. Ca “pasiunea pentru gradinarit” e naturala, in timp ce multe altele, cea pentru “fotbal” spre exemplu, le-au fost bagate-n cap cu pilnia.
    Eu nu te “fur”. Mi-a placut ideea ta enorm si ti-o spun deschis aici pe propriul tau site.

    Nu stiu daca voi avea curind timpul necesar de a reveni cu scrisul, mai ales ca sufar de boala de a scrie mult si nu ma mai fac bine de asta. E prea tirziu pentru mine sa ma tratez de asa ceva. Cu exceptia cazului in care tu imi vei raspunde si o vei face de o asa maniera care sa presupuna o continuare a dialogului. (Vad ca si domnul Cristian Paun mi-a raspuns … tocmai azi (alta coincidenta… nu-i asa?) la articolul meu cu bancile si ma vad obligat sa-i raspund, desi n-as fi vazut ca mi-a raspuns daca n-as fi cautat adresele articolelor mele pentru tine).

    Imi cer scuze Elisa pentru interventia mea lunga si probabil plictisitoare. Sigur ca si tu ai timpul ocupat, mai ales acuma vara. Am insa parerea ca viitorul se construieste numai prin comunicare si prin relatiile intre oameni. Asa cum sint ei… mai prosti, mai destepti, mai plicticosi sau amuzanti, mai tineri sau mai virstnici. Iar tu… cu site-ul tau… Cu “gradina ta de vis”…

    Nici tu nu esti prea departe de povestea asta cu… OAMENII. Cu APROAPELE. Nu? Altfel… de ce ni te-ai mai adresa?

    Cu un deosebit respect si admiratie suprema pentru tot ceea ce faci

    Al tau

    Cristian Adrian Butusina

    PS
    Pentru orice eventualitate, pentru alte articole ale mele pe “Gandeste.org”, poti sa-I dai “butusina” in meniul lor de cautare.

  17. Cristian Adrian Butusina zice:

    Am trimis un comentariu aici. Cei drept cam lung dar nu apare. Nu stiu daca e de vina o eventuala moderatie sau exista vreo limita de caractere. Multumesc oricum pentru intelegere

  18. Cristian Adrian Butusina zice:

    Aha! Comentariul meu e in asteptare deci. Multumesc!

  19. Elisa zice:

    Cristian Adrian Butusina ,
    nici eu nu-l vad pe ala lung,nu l-ai salvat undeva sa-l mai trimiti o data?Da,primul,intotdeauna sta nitel in asteptare pana-l vad eu,moderare nu am.E mai demult?Caci vad inca unu in asteptare dar nu pe pagina asta.Ia sa vad…
    – – – – – –
    asta-i tot ce am primit de la tine,doua.Mi-ai scris depre prostia mea cu bancile?

  20. Cristian Adrian Butusina zice:

    Ti-am scris mult. Despre „prostiile mele”. Si cu „bancile” Ti l-am trimis din nou, dar imi spune ca e deja „duplicat”.

    AI insa adresa mea de email. Trimite-mi deci o adresa a ta si iti pot trimite comentariul meu sub forma de mesaj. Aici nu stiu pe unde sa se fi pierdut. Aici TU esti stapina.

    Cristian

  21. Elisa zice:

    World of Solitaire,
    Cand pact cu el vei face tu
    El iti va lua si sufletu’
    In loc de bani de pus la banca
    Tranzactia e amanata oleaca…

  22. Elisa zice:

    Cristian Adrian Butusina,
    erai la Spam.Nu ma gandeam sa te caut acolo. Acu’ citesc 😀

  23. Cristian Adrian Butusina zice:

    Ha ha!
    Pe curind deci!
    Cristian

  24. Elisa zice:

    Oaauuu…atat de tare m-am lovit azi la cot,exagerat de tare.Acum trebuie sa cred in superstitii,desi,eu mi-am demolat unele mituri.
    Bine-ai venit ,Cristian,bine-ai venit in gradina mea 🙂 Sunt cam ravasita de tot ce mi-ai scris,eram pornita pe emotii de dinainte,nu pot sa descriu sentimentul pe care-l am,de parca ma reintalnesc cu un prieten din copilarie,de parca imi spune cineva ceea ce gandesc eu,de parca un gand bun materializat in atmosfera ce ma inconjoara ma copleseste.
    Sigur ca as vrea sa mai vorbim,sigur ca te-am citit o singura data si maine voi reciti,sigur ca ma bucur si ma si intristez totodata pentru tine,fiindca in optimismul tau este un filon de tristete,de mare tristete.O singura data am citit,dar linkurile inca nu.
    Noapte buna,Cristian 🙂

  25. Elisa,
    La suflet ma gandeam si eu,
    Ca sa-l vand, mi-e tare greu
    Mai bine unei fete, cu suflet inzestrata
    Sa-mi tina de alint modest, ea, viata toata.
    Vezi, tu,a bucuriei clipa
    Nimic n-ar face-o potrivita
    Decat murmurul ei molcom, din dragostea intens traita!

    PS: Petrecere frumoasa, la-ntalnire, si succes, la glasuire!

  26. Cristian Adrian Butusina zice:

    Buna dimineata Elisa

    Cuvinte frumoase; din ginduri frumoase; dintr-un suflet nobil. Multumesc.

    “…filon de tristete…” ? Nuuu! Nici minte nu mai tin de cind n-am mai experimentat acest sentiment. As spune chiar ca uneori mi-e dor de el. Asa, ca o nota joasa intr-o melodie care completeaza armonia totului. Daca la asta te referi, probabil da. Altfel insa, ca o nota dominanta a fiintarii mele, in nici un caz. AM depasit de relativ multa vreme aceste stadii. Pot spune chiar ca simt si traiesc 24 de ore din 24 o fericire intensa, maxima, dincolo de care nu mai este nimic. Sau cel putin nimic de cerut. Intr-o astfel de stare, un astfel de stadiu, nu-ti ramine decit sa contempli armonia totului care te inconjoara si sa faci pur si simplu parte din el. Sa contribui la el atit cit poti tu, pentru a iradia in jurul tau aceeasi pace si armonie. Detasat de imperative. De temeri. De frici. De prejudecati inutile si frustrante. Eu m-am detasat de “materialitatea” lumii. Sigur ca nu o ignor, dar nici nu-i dau mai multa importanta decit merita. Si… crede-ma! Materialitatea asta nu merita cine stie ce. E o faza pasagera in istoria fiintei umane. Cindva necesara. Din ce in ce mai inutila insa. Un balast.

    Eu in fiecare dimineata imi construiesc ziua. Nu o planific, nu-mi impun nimic. Doar trec in revista lucruri care ieri implicau o continuare. Si las lucrurile sa curga, asa cum imi conduc masina. Ele merg din inertie. Eu doar le mai ghidez pe ici pe colo. O miscare discreta de volan, o acceleare scurta, o frina eventual si din nou la drum. Imi place sa vad viata ca si cum as fi la volanul unei masini care ma duce prin ea, iar masina asta este propriul meu organism biologic.
    In mai toate zilele am o melodie a zilei. Uneori o compart cu cine e dispus sa o asculte. (nu se prea inghesuie lumea, dar nu-i nimic!) Am un contulet si pe facebok unde le mai pun din cind in cind. Sa fie acolo.

    E drept ca n-am mai pus cam de mult. Ultima a fost:

    LADY OF DREAMS – Kitaro (pe 11 iulie)

    http://www.facebook.com/profile.php?id=1056697845

    Insa “Marsul solemn” al Lisei Gerard m-a urmarit multe zile la rind, si sint inca sub influienta lui. Ma fac un punctulet mic de lumina si ma duc sa ma plimb pe unde a fost camera video care a filmat clipul. Apoi ma duc sa ma pierd un pic prin pulberea de stele din care ne-am nascut. Si-apoi revin. Ti-o recomand! V-o recomand tuturor. E absolut inaltator. (Pentru cine e dispus sa experimenteze un astfel de sentiment, evident)

    Pe curind Elisa, si fie ca “gindul bun” sa te invaluie mereu!

    PS
    Azi ma asteapta o zi cu muult effort fizic si cu muuulta transpirate. Si vad ca niste nori superbi decoreaza deja cerul de un albastru mai intens ca zilele trecute. Abia astept sa-i savurez spectacolul. Daca reusesc sa le fac o poza am sa ti-o trimit. Numai sa-mi spui cum pt sa-ti trimit poze.
    Ai intrat prin linkuri?

  27. Elisa zice:

    Cristian Adrian Butusina,
    elisavasu@gmail.com
    vorbim.Acum sunt la preparat bulionul,ieri si azi…doua zile pline,urmeaza Duminica sa ma asez si eu la computer si o sa ma bucur de alte lucruri din viata mea 🙂
    Sper ca ziua asta a ta sa fie cu mult noroc si efort mai putin.
    Referitor la tristete am spus ca doar un filon,deci nu predominant.Ceea ce este bine.
    Toate bune,Cristian 🙂

  28. Marilena zice:

    Daaa, cunosc! Asa am patit eu de curand cand m-am trezit cu o somatie de la banca, pt un card de bursa pe care-l aveam, un cont pe care nu l-am mai folosit de vreun an, am de plata 10 euro (culmea! descoperire de card neautorizata domnule!) Nu am apucat sa ajung la ei sa ma razboiesc pentru vreo explicatie logica, dar banuiesc acelasi motiv de jecmaneala, comisioane de administrare de cont! Mi-e o ciuda de mor, nu pentru bani, ci pentru ca acum ma instiinteaza pentru prima data si deja am datorii vechi la ei, de vreo 3 luni, prin urmare ma ameninta ca ma baga in baza de date a rauplatnicilor, chiar daca eu habar nu am de vreo datorie. Mai ales fiind vorba de un card prapadit pe care mi-a intrat bursa de masterat doi ani de zile, deci nu card de credit pe care sa poti face descoperire. Se practica la noi, eu m-am hotarat sa lichidez acest cont si daca cumva baga astia impozit pe dobanda, lichidez tot ce am.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s