Sentimente

Unul dintre noi a plecat şi astfel ne-a adunat împreună pe prieteni şi foşti colegi.A fost trist deşi cel plecat suferea de 16 ani o comoţie cerebrală cu semiparalizie pe stânga.Aseara la ora 8 era slujba de saracusta si deodata intra val-vartej un tanar si alearga la sicriu dupa ce nimereste mai intai in bratele mamei lui.Hohote de plans s-au auzit in toata capela.Copilul cel mic din Detroit ajunsese la capataiul tatalui si intalnirea este cruda,dureroasa.Toti,majoritatea dintre noi care avem copii plecati peste oceane ne imaginam scena propriului sicriu.Cat as vrea sa mai pot sa ma ridic inca o data din sicriu ca sa-l imbratisez! E cumplit ce-au facut conducatorii astia contemporani cu mine:primul m-a obligat sa-mi fac casa cat un castel ca altfel nu se putea apoi au venit altii care mi-au izgonit copilul nu numai din oras ci si din tara.Singuri.Iar din sufragerie se aude de cativa ani o..ceva care se vaeta incontinuu.

La sfarsit ne-am promis că o să ne vedem mai des fiindcă avem ce ne spune însă, de Paşti, unii pleacă la copiii lor la Sibiel,altora le vin copiii acasă din Bucureşti şi din Timişoara iar noi…noi nu aşteptăm decât un google talk cu copiii noştri.Când să ne întâlnim cu ei?La înmormântări.Groaznic.Şi cine ştie cine urmează.Eu ,oricum nu am timp de asta fiindcă, deşi nu-mi plac planurile, pe anul ăsta planul meu este în plină acţiune.Mă şi văd în august făcând conserve şi mâncare pentru al meu soţ să-i ţină multă vreme de nevastă.Da,am multă treabă.Când să mă mai întâlnesc şi cu prietenii?

Viaţa este o veşnică goană să prinzi timpul de mâine.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Observatii curente din viata și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

13 răspunsuri la Sentimente

  1. zincabeiu zice:

    Draga mea, moartea fiind singura certitudine, sa o lasam sa-si vada de treaba atunci cand va veni ceasul.Asta e.Dar, pana atunci, sa be bucuram de cei dragi, chiar daca sunt departe, de cate o zi frumoasa, de cate o noapte linistita ( cand nu te doare nimic, ha,ha,ha) , de mancare gustoasa, de o tigara obisnuita(scuze, sunt plina de vicii) etc.

  2. CELLA zice:

    hârşti cu cucu cucuveaua d-aici
    măiii
    eu stau cu Zinca la o ţigară
    suntem pline de vicii, no!!! 😛
    şi de viaţă!!!
    hai şi tu, în puii mei

  3. CELLA zice:

    p.s.- cu temele tale cu tot!!!
    (de parcă asta contează nu TU şi ce scrii)
    de când mă cheamă(nu mă duc oricum) pe MOI bşog, ai???
    ştiam că CELLA, or’ am păţit ceva între timp şi habar n-am?
    no, ar fi posibil da’ mi-ar plăcea să şi şiu 🙄

  4. CELLA zice:

    vaiii de la nerv mi se trage
    şi „Ş”ul şi bâlbâiala
    huooo

  5. gina zice:

    Scumpa mea, tu care stii sa-mi ridici moralul de fiecare data nu ma pune in situatia ca eu sa fiu cea care te imbarbateaza. Nu cred ca scopul vietii noastre este moartea ca sa ne intereseze cum va fi. Cine stie cum ne va fi dat, nu vreau sa ma gandesc la asta, cu atat mai putin daca vor fi copii la capatai, daca ar fi sa aleg cred ca n-as vrea 🙂 ca oricum voi fi cu capacul si cred ca ma gandesc serios la incinerare :). Hai mai bine sa ne gandim ca macar au avut posibilitatea sa aleaga si ca puteau sa stea la doua case departare si sa nu-i vezi cu anii, cum mai patesc unii.Ei de-acolo de departe se gandesc mai mult la noi decat alti copii care stau poate in aceiasai curte cu parintii. Sa ne traiasca si sa fie fericiti ca asta e singurul nostru scop in viata:)

  6. Elisa zice:

    Zinca,
    adevarat graiesti insa ce sa fac daca asta era „tema” zilei?Ce era sa fac,am tacut destul,trebuia sa scriu si voi scrie de fiecare data tot ce am pe suflet,nu ma gandesc nici la varsta nici la moarte,nu-s plangacioasa si nici nu ma vaet insa cand se intampla prin apropiere te afecteaza,cred ca stii si tu asta.
    Da,oricum suma viciilor ramane constanta asa ca felicitari ca le ai pe cele mai usoare 😀

    CELLA,
    viu,viu,doar sa trec Rubiconul altora,ca sa zic asa… 😛
    ” pe MOI bşog, ai???
    ştiam că CELLA, or’ am păţit ceva între timp şi habar n-am?
    no, ar fi posibil da’ mi-ar plăcea să şi şiu ” asta nu stiu ce e,nu inteleg,dovada ca descopar c-am probleme si la competente nu numa’la memorie hahahaha!

    Gina,
    lasa-ma sa traiesc si eu momente din viitor, astea erau evenimentele ,asta am scris,nu ma mai certati cand spun,va spun voua tot ce am pe suflet si tot (aproape) ce gandesc…
    Ai perfecta dre[tate,eu ma bucur caci copiii mei nu-s aici in mizeria asta de nedescris dar ei,cei plecati uita mizeria(de orice fel) si-si amintesc doar de ceea ce-i leaga de acest pamant si nu-i usor,mai ales in Sarbatori.
    Sa ne traiasca si sa fie fericiti,asa zic si eu 🙂
    Ba da,Gina,am nevoie si eu de incurajare,vreau si eu cate-un umar pe care sa plang,un brat de care sa atarn si un suflet care sa stie ce gandesc , pe deasupra 😀

  7. gina zice:

    Da draga mea, stiu ca si tu , oricat de tare pari mai ai nevoie din cand in cand de cate o incurajare. Acum ai la ce te gandi pana ce vei pleca la iubitii tai copii, pacat ca nu mergeti impreuna ca imi imaginez ca-i este destul de dor si stapanului inelului dar barbatii, dragii de ei, stau la rand cand e vorba sa mergem doar unul la copii. Si eu ma gandeam sa ma duc singura de Paste la cel „mic” dar nu mai e nevoie ca vin ei, m-a tinut in sah pana in ultimul moment.
    Cu toate ca asteptarea desi e lunga – e si dulce pentru ca te gandesti cu bucurie ca vei pleca , mai greu e la intoarcere ca parca a trecut totul prea repede, dar ramanem cu amintirile si tot e ceva. Asadar savureaza clipele astea pana la momentul revederii ca sunt frumoase :)Te imbratisez cu drag.

  8. Elisa zice:

    Gina,
    pana nu am beletu’luat nu zic nimic precis…dar speranta este mare.
    Noi doi nu ne ducem niciunde amandoi deodata fiindca n-avem cu cine lasa cainii o vreme atat de indelungata 🙂 Cand stai la bloc este simplu sa incui usa de pe palier si sa pleci,cand stai la casa e mai complicat.Te pup.

  9. CELLA zice:

    eram eu aşa mai criptică 🙄
    traducerea e că mi-ar fi plăcut să fiu Cella
    cu numele blogului mă trec doar străinii
    până şi ăia cu link excenge mă ştiu de Cella
    no, da nu-i cu supărare era cu simţirea de mine aveam o toană mai sensibiloasă
    cre’ că mi-a trecut
    auzi, dacă mă fac io reeeaaa? brrr 😆

  10. ghiocel07 zice:

    Draga mea, cand eu sunt cazuta in butoiul cu melancolie intru la tine pe blog si-mi revin urgent. Astazi m-ai intristat cu gandurile astea sumbre, dar din pacate foarte reale. Trebuie sa citesc cateva posturi ca sa-mi revin. Sigur mai avem multe de facut in lumea asta reala. Anul acesta-mi insor feciorul, pe urma astept nepoti, urmeaza gradinita, scoala si mai vedem….Ca sa te dispun treci pe la mine sa iei premiu la cub. Te pup si spor la treaba.

  11. Elisa zice:

    Ghiocel07,
    ai nimerit si tu ca orbu Braila cel mai pesimist post,ce sa-ti fac?Sa stii ca nu e prima oara cand mi se reproseaza ca nu-s vesela fiindca de fapt,vizitatorii mei nu au chef sa ma vada trista,nu-i asa? O sa scriu un post despre dreptul meu la nefericire,dreptul de a fi nemultumita de ce se-ntampla in Romania,dreptul de a avea si eu zile proaste si de a scrie despre toate astea asa cum gandesc si cum simt si de a nu ma ascunde dupa taste scriind doar ce place.
    Sincer,nu mai imi place bloggereala si ma intreb de ce nu ma opresc odata ?!Cine are nevoie de informatii le gaseste cu varf si indesat la categoriile ce intereseaza,iar lume interesata daca eu mai traiesc sau nu …nu prea vad in ultimul timp pe blogul meu.Relatiile unilaterale nu stiu sa le intretin.
    Si,nu vreau sa ma dispun dar premiu vreau,macar sa-l vad 😀

  12. ghiocel07 zice:

    Eu am nevoie de tine, nu de blogoreala. Am nevoie de o fiinta care sa fie langa mine cand mi-e greu, am nevoie de o prietenie neconditionata, am nevoie de optimism intr-o lume plina de mizerie fizica si umana. Te pup.

  13. Elisa zice:

    Mai,draga mea,Ghiocel frumos…de ce crezi ca eu musai sa fiu mereu optimista,ha?De ce?De ce nu accepti ca inca nu m-ai cunoscut destul si procesul este in plina desfasurare,de ce?Accepta-ma asa cum sunt cu toate starile mele si nu-mi cere sa ma schimb…nu am facut asta nici…la nicio varsta,dara -mite acuma. Tu ai nevoie de mine care-am fost.Bine.Aia nu mai e fiindca s-au adunat mizeriile din tara asta si nu ma pot bucura de nimic,auzi tu???nu ma pot bucura din cauza netrebnicilor care-si bat joc de toata tara.Si lasa-ma,nu ma provoca ca scriu un roman de nemultumiri si n-ai tu timp sa citesti 😦

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s