Retro,cu dragoste

Intr-o pauza de munca(nereusita) spetita de greul pe care ti-l impune o treaba pe care nu stii sa o faci ma relaxez cu amintirile mele dragi.Noroc ca am leapsa asta de mai demult de la Lia si chiar o rog sa ma inteleaga,dupa ce va parcurge postarea ca nu e usor,fizic vorbind sa-mi gasesc toate gentile ,asa cum intentionam.Pe unele abia azi le-am gasit si nici nu-s sigura ca le-am gasit pe toate.Oricum,geanta/poseta si imprejurarea.N-am sa uit niciodata de ce anume evenimente  sunt legate fiecare dintre ele. Cu ce sa incep?De acum spre inapoi,asta-i drumul pe care poate sufletul meu sa-l parcurga firesc.

Era de Sarbatori ,cautam cadouri,lucruri mai mult utile dar si placute la purtat.Luasem pentru sotul meu camasa de finet,tricou de bumbac cu maneci lungi si dungi frumoase(cu care inca nu l-am vazut imbracat-el asa face-isi lasa lucruri noi,sa fie acolo  ) si cand sa iesim din magazin se ia de mine o geanta.Nu ca nu-mi trebuia una noua,dar luata a fost. Ce am in ea?Acum doar putine lucruri,strict necesare:  chei,portofel(nu tin niciodata banii oricum prin posete ci doar in portofel)batiste,servetele umede,telefob,manusi,acte(cand este cazul) si o punga sau doaua frumoase pentru cazul ca am ceva de pus in ele.

Era dupa ce mi-am luat bicicleta si cum o geanta de portbagaj risca sa se agate de vreun culegator””” de genti,iar atarnand de ghidon putea ajunge la roata sa intre intre spite am gasit-o pe ea tocmai potrivita atat s-o tin pe umar si sub brat cat si pe ghidon caci are cureaua scurta.

Era cand plecasera copiii nostri in Australia.Nora mea draga,fata mea scumpa mi-a lasat garderoba ei,cizmulite si geanta asta Am purtat-o pana s-a rupt cureaua.O sa inlocuiesc cureaua la vara si o mai port caci este foarte incapatoare.Cand merg pe jos,in oras.

Era cand venise moda cu negru,demult,aproape ca numai negru mai vedeai la pantofi,cizme si posete.Aveam nevoie de ea la biserica,la spectacolele de la Casa de Cultura gen Balul bobocilor si in vizite la prieteni,de aniversari si alte ocazii.Ea este. In ea aveam doar o cheita,o batustita din borangic cu broderie si,poate niste tampoane pentru urechi caci la Balul bobocilor era sonorul atat de tare de trebuia sa ma protejez ca sa ma simt bine cu urechile.

Era pe cand aveam pantofi decupati albi,sandalete si-mi trebuia asortata poseta.Ea este,de vara. Cu ea m-am intors din America,mi-o luase de Craciun nepoata mea ,Simona in situatie de stricta urgenta.Mi se rupsese cureaua la geanta mea de voiaj intre doua avioane.Poveste lunga. Este inca buna insa nu o mai port.Apropo stie cineva cu ce se curata captusala de la posete?Pe vremuri era neofalina la fiole,gaseai la tutungerii .Acum intreb pe unde ma duc,nimeni nu stie.Cert este ca am intrat in epoca consumismului,trebuiesc aruncate si cumparate altele…mult mai proaste ca si calitate,din pacate.

Am ajuns in 2003.Calatoream spre America pentru prima data in viata mea.O valiza mare mare,pe roti,o valizuca de mana,pe care speram s-o iau cu mine  avand medicamentele in ea si o poseta/geanta care se potrivi sa fie chiar noua pe atunci si foarte foarte incapatoare.Trei despartituri,buzunare pe fata si pe dos si inauntru.Mi-am zis ca asta este, incape tot ce-mi trebuie pe drum si am inghesuit in ea tot ce trebuie pentru vreo 24 de ore.24 de ore eram numai eu si cu ea,orice imi trebuia era musai sa fie acolo in geanta incapatoare.O agenda in care sa scriu pe drum,o carte ,cheile…la ce-mi trebuiau cheile de acasa? Portofel,acte,mapa cu biletele si pasaportul,batiste,servetele pentru maini(caci stateam si prin 2 aeroporturi) si mai stiu eu ce? Cert este ca era umflata ca un balon si grea ca un bolovan.Si avea o curea dubla si lunga ,deci atarna greu pe umarul meu firav.Firava era si prinderea curelei de geanta In fine.Ajung la WDC trec de security dupa ce ma dezbrac de haina groasa de iarna(decembrie)cizme si ,asa cum stiti …si incep sa ma remontez,sa ma recompun pentru a pleca repede repede caci aveam legatura in 40 de minute cel mult.In graba mare iau haina sub brat(eram toata transpirata de caldura si agitatie),o punga in care-mi pusesem la Viena medicamentele si alte chestii , findca nu ma lasase cu valizuca de mana in avion,trebuia s-o las pentru la cala.Deci aveam asa:haina groasa de iarna sub brat,o punga plina si poseta asta pe care in graba o smulg de pe scaun,momentul in care se smulge  cureaua.Atunci,disperata si presata de timp o iau si pe ea in brate si alerg spre banda de care mi-a zis sora mea ca ma duce fara sa alerg eu.Neavand cu mine valizuca de mana in avion si cum aici mi-a dat-o la coborare,uitai de ea si pace buna. Traiesc momentele acelea acum,simt pielea gainii.Ma rog,banda ma duce unde trebuie ,adica spre afara ca sa iau un autobuz si sa ma duca la Gate-ul respectiv spre LA. Sunt in autobuz.M-am linistit un pic si ma uit in jurul meu,Caldura ma ‘nebuneste inca,desi si la ei era zapada si frig dar eu eram inauntru.Simt ceva nefiresc.Ceva nu este in ordine si nu stiu ce.Doamneee,de ce ma simt asa? .si tresar ca traznita de bubuitura tunetului (mie mi-e frica de tunete si trasnete) si ma ia cu rece-cald si realizez ca valizuca n-a venit cu mine. Autobuzul ajunge,eu cobor si ma indrept spre un functionar caruia-i spun ceva despre lost my legigi si il intreb ,habar n-am cum ,de unde sa iau, spre inapoi si cand… si ma indruma unde sa ma duc.Priceputi americanii din aeroporturi cunosc si limba pasareasca.Ma urc spre inapoi in alt autobuz si sigur nu mai prind LA-ul.In autobuz cred ca eram ca o disperata fiindca imi amintesc spunand lumii lost my luggage.Nimeni nu se uita la mine si nu ma compatimea.Ma gandesc acum in ce hal oi fi aratat sau cum de ei nu-i baga in seama pe nebuni.Si asa,am ajuns cale ‘ntoarsa in goana si pe banda care mergea si cand in holul cu security un nene cu zambetul larg cat o sura vine spre mine si-mi zice „com to me” ducandu-ma intrun colt unde era valizuca mea….nu-mi venea sa cred,chiar nu speram nicio clipa sa o mai gasesc.I’is yours??zice el si eu am spus cel mai lung si vesel Yeeeeees!! din viata mea. Am thankuit de cateva ori,imi venea sa-l pup,dar nu eram in Romania si nu am uitat asta si insfacand valizuca de manerul” tras dupa tine”” alerg spre ‘napoi din nou.Ma uit la ceas mai am 8 minute pana pleaca al meu spre Los Angeles.Alerg si pe banda.De data asta zburam desi aveam asa:haina groasa sub brat(la un moment dat am deschis valizuca si-am bagat-o in ea) geanta rupta si plina doldora,punga de plastic plina ochi si valizuca de-o trageam de manerul ala care se scoate.Zburam.Niciodata in viata mea nu m-am simtit mai usoara decat in acele 8 minute.Am intrat in avion si l-am deranjat pe domnul care era langa locul meu caci eu,ca si in celelalte avioane aveam loc la hublou.La un moment dat imi cazusera ochelarii din poala,au luat-o inainte din inertie si domnul ,foarte amabil, a ingenunchiat sa mi-i caute.Asta-i geanta cu pricina.

Era odata o delegatie de o luna a ‘mnealui la Tg.Mures.Eram tineri.Si fiindca el fusese cu un coleg de-al lui care probabil se avea cu cadourile pentru nevasta iaca-ta ca vine al meu cu cadou acasa din delegatie.Ce sa inteleg eu din asta decat ca putea fi un pret pe care l-a platit pentru „libertatea” lui de-o luna.Am purtat-o cu mare drag la toate sindrofiile la care eram imbracata si eu ca si posetuta in paiete,voaluri,margele si alte alea cu tocuri de 12 desi eram inalta.

Eram la Timisoara si sora mea Luci mi-a dat o poseta primita si ea de la sora cea mai mare.Mi-a schimbat ea la un marochiner captuseala si a fost buna o scurta perioada,pana a inceput sa i se destrame sirurile de ate …

Era pe cand lucram si-mi luam caiete si extemporale acasa la corectat asa ca acestea doua erau foarte potrivite.Imi amintesc numai ce grele erau atat la dus cat si la intors.

Eram la Bucuresti la o reciclare,la un examen,habar nu mai am,cert este ca posetuta asta s-a legat de mine zicandu-mi:

-Bre,dar tu nu mai porti si alte culori de genti si pantofi,decat negru?Si am luat-o.

Era pe cand aveam niste sandalete rosii minunate.Comode,toc de 7 cm si faine de tot.Aceasta-i poseta corespunzatoare.

Acum este purtatoare de camera digitala.O iau pe umar si ma duc cu ea in gradina ca sa fac poze.O agat intr-o creanga de mar,scot camera si tac,tac…50 de poze.

Dansa nu mi-a placut dar era o moda si iata ca am luat-o si eu.Urata rau…

Ea este in sufletul meu si va ramane pana mor.Era in saptamana Mare,aveam vacanta si m-am dus la mama care era bolnava.M-am dus singura(copilul era in excursie cu scoala) sa stau toata vacanta de primavara cu ea.Erau ultimele ei zile de viata,m-a asteptat pe mine sa-mi spuna ca niciuna nu face clatite asa de bune ca mine .A mancat pana  in ultima zi.Si apoi s-a stins usor si era noapte si eu am tinut-o in brate sa nu se raceasca trupul ei chinut de dureri pana cand venea prietena mamei dupa care a plecat tata sa o anunte.Mama mea,nimeni nu ne iubeste asa ca mama,iar eu cred si spun ca mama ca a mea nu a mai avut nimenea.

Poseta si pantofii mi le-a adus sora mea ca sa am pentru inmormantare.

Cine era ca mine cu cizme lungi pana sub genunghi cu toc de 5 cm si galbene.Nimeni.Eram ca ratoiul Donald si normal ca aveam si geanta de aceeasi culoare.Iat-o.

Aveam niste saboti impletiti si ea este gentuta corespunzatoare.

Am ajuns in anii 60.Eram la facultate.Mergeam la teatru si la concert.Aveam rochie vernil-albasruie  din material foarte fain,croita pe corp,cum se spunea atunci si cu maneci lungi,pe gat iar in loc de decolteu,caci pe atunci nu purtam decoltee,deci era un slit,o taietura in material atat cat sa-ti intre capul.Nimic prea mult.Si,cand am inceput sa merg la spectacole cu tinuta de seara,la opera sau la teatru mi-am taiat manecile de la rochia aceasta si i-am pus maneci negre de voal,bufante si lungi cu o manseta gen bentita,pantofi negri de lac si plicul  acesta.

In el aveam o batistuta de borangic cu broderie pe un colt,o fiola de parfum si biletele de spectacol .Niciodata bani.

Lia,iti multumesc ca mi-ai dat ocazia sa retraiesc viata mea .Leapsa o dau mai departe cui vrea sa o ia.Va spun doar ca merita.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Amintirile mele și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

18 răspunsuri la Retro,cu dragoste

  1. Victoria zice:

    Foarte frumos.Parca te si vedeam cu posetele pe(sau sub)brat.
    Povestesti frumos. 🙂
    Eu nu o sa preiau leapsa pentru ca m-am mutat prea des ca sa mai car si posete de colo colo.Asa ca,cele pe care nu le mai purtam le daruiam sau le aruncam.Si cele pe care le mai am sunt acasa,la curte.
    Dar mi-a facut placere sa iti citesc amintirile.

  2. zincabeiu zice:

    Minunat.O postare de nota 10, Doamna Profesor !
    Mangaind astazi toate aceste obiecte dragi ti-ai amintit atat prezenta cat si absenta celor de care te-au legat.Ele au, deci, o dubla functie.Iar valoarea lor sentimentala este de nemasurat.
    Pentru mine, poseta nu este un accesoriu, nici un obiect util, ci o prelungire a chiar fiintei mele.Este un obiect foarte intim.Ma simt foarte legata de poseta mea.Nu sunt niciodata la moda,ha,ha,ha.Ba e traistuta ca-n Maramures( ca a d-nei Udrea,bleah! ), ba e ghiozdanel, ba e una minuscula (acum cand se poarta geamantanele).
    In alta ordine de idei, stii de ce te iubesc eu, Elisa? Pentru ca porti batista din material,ha,ha,ha. Cica acu’ se poarta numai d-astea de hartie, cica suntem depasite cu batistute sin panza.Este un obiect tare greu de gasit.La Roma, am umblat o juma’ de zi sa gasesc batiste ( voiam in carouri, viu colorate).
    Multumesc ca mi-ai dat ocazia sa-mi spun si eu of-ul cu batistele ! Sa auda toata natiunea !

  3. Mariana zice:

    Multe,frumoase si cu amintiri…!
    Ma bucur ca am fost inspirata si am dat in eter lepsa cu posetele(am vazut-o pe un blog strain)si ma gindeam eu oare… o sa prinda?si a prins!!!
    Pacat ca eu nu am avut poze cu posete!
    Elisa pot alege una sau doua macar virtual?prima poseta si a trei-a!dar toate sint frumoase si cu frumoase amintiri!Sa fii sanatoasa !

  4. Elisa zice:

    Victoria,
    povestea de la Washington mai este pe aici pe undeva,dar sa stii ca leapsa nu-i asa cum am tratat-o eu.Nu,nici vorba,era cam asa…ce ai tu in poseta ta de obicei,sau vezi linkul Liei din primul rand si asa,nu trebuie sa spui decat ce porti in poseta ta zilnica sau in diferite ocazii.Eu mi-am elaborat articolul,stii cum este un sufleu de conopida?Foarte elaborat,hahahaha fiindca imi place .Deci,poti s-o iei .si cu poseta ta de Bucuresti ne dai pe spate haha…nu ca mine cu vechiturile mele 😀

    Zinca, multumesc,hai ca nu-s deloc in forma acum 🙂
    sa-ti spun ceva,batistute din alea aveam in posetutele alea cu care mergeam la dif ocazii.In cea de toate zilele am si eu de hartie,ceeee…te pui cu te-ncurci? ha,ha,ha!
    As mai vrea si eu sa gasesc din acelea dar nu,s-a terminat cu fineturile .Hartia sa traiasca 🙂
    Draga mea,asa-s si eu,fara poseta simt ca-mi lipseste…mai ceva decat ……..l,ha,ha,ha! Nu degeaba am eu cosmarul acela cu pierdutul gentii 😦

    Mariana,
    poti lua ce vrei doar sa precizezi ,cand expui ,ca-i o poza de-a mea,asta-i regula pentru toata lumea .A,poti sa-mi dai un bonus pentru modificarea lepsei tale, 🙂 😀 .Cand am vazut la Lia imediat m-am gandit ca asa voi face .

  5. Shari zice:

    Doamne, Elisa, ce mi-ai placut postarea asta!M-a purtat in timp, prin amintiri,m-a emotionat!…cea mai scumpa e cea care te serveste prin gradina, cu pozele 😛 😛 😛 ….e scumpa prin ce „face”.. 😛 😛

    Stiu ca am ras si acum, si prima data cand am citit de geanta care nu te-a mai lasat, s-a agatat de umarul tau s-o cumperi 😛

  6. Victoria zice:

    hahaha,nici asa nu merge Elisa,ca ar trebui sa scriu prea multe. 🙂
    Eu ,in ultimul timp,adica de cand am nascut,car dupa mine numai genti mari,sa incapa de toate.Asta pentru ca,oriunde merg il iau si pe David cu mine.Deci iti inchipui cam ce e la mine in geanta.

  7. Elisa zice:

    Shari,
    mi-a placut sa-mi amintesc 🙂
    Multumesc frumos.
    Sa ma vezi prin gradina cu poseta la brat…noroc ca vecina stie ca fac poze, ca altfel … 😀

    Victoria,
    mi se pare normal sa ai acum genti mari,nu astea Vuitton se poarta ?Tip sacosa,hahahaha!
    Daca ai alte subiecte de postat asta-i alta treaba…dar nu lasa blogul sa „se raceasca” prea tare cu atata zapada pe el 😀

  8. oana zice:

    emotionant postul, duios si dulce! acum imi pare rau ca am obiceiul sa scap cumva de gentile pe care nu le mai port…. 🙂

  9. sanda zice:

    Draga mea!
    Stii de cand n-am trait senzatia asta de ,,ras cu plans, balega de manz”?
    Esti nemaipomenita!…din copilarie, cred. 🙂
    De la Lovrin. 😥

  10. Elisa zice:

    Oana,
    ai timp destul de acum inainte sa le aduni,dar asta numai daca te poti lega de lucruri.Am o prietena care rade de mine zicand ca ea nu se poate atasa de un polonic,in nici un caz 😛
    Multumesc Oana 🙂

    Sanda,
    hahahaha..asa ziceam cand eram mici,da….imi amintesc 😛
    Off nu-mi aminti ca nu mai am accelerat pe aici si eu cu atobuze si autocare nu ma duc pe drumurile si cu circulatia pe care o vad la televizor 😦
    Pe strambaturile lu’berceanu nu ma pot calatori spre Timisoara si Lovrin,din pacate 😦

  11. gina zice:

    Splendid 🙂
    Stii eu nu le prea am cu posetele, cand imi place una pana nu se strica nu o las, dar dupa nu le mai pastrez. Se intampla ca unele sa mai fie bune si sa nu fiee inca demodate dar ma plictisesc si nu le mai port si iau calea tomberonului. Cu toate astea am destule si sotul meu se tot incurca in ele desi au locul lor (cred ca a pus el ochii pe spatiul ala) asa ca de 2 ori pe an se intampla sa mai dispara cate una.. Acum am motiv sa-i arat ca sunt cazuri si mai si hahaha, bine ca tu ai noroc si ca ai spatiu mai mult 🙂
    In schimb cu incaltamintea…. rareori am cumparat doar o singura pereche iar acum cumpar doar de la o singura firma

  12. Elisa zice:

    Gina,
    doar cateva mai sunt functionale restul abandonate definitiv.Nu prea arunc lucrurile,nu stiu de ce le tin,dar nici sa le dau si sa le arunce altii nu vreau.Fiindca astazi si cei saraci vor sa fie moderni,asta-i Romania.
    Si mai e ceva,eu ma cam leg de lucrurile personale.Am loc,podul este aproape gol,hahahaha!
    Al meu..ha,ha,n-are treaba cu d’estea 😛

  13. ghiocel07 zice:

    Draga mea postul asta l-am citit pe nerasuflate. Sincer mi-a placut foarte mult, m-a transpus in timp si spatiu, mi-a adus aminte de vremuri de mult apuse in care tineam pasul cu moda chiar daca nu aveam multe lucruri. In schimb totul era cumparat cu greu si pretuit la maxim. Nimeni nu facea parada de ceea ce avea, toti eram modesti si cu mult bun simt. Am si eu o multime de posete, din pacate in tinerete nu aveam boala asta, dar acum am inceput sa fiu indragostita de acest accesoriu obligatoriu pentru mine. Probabil si pentru ca atunci nu aveam posibilitati materiale si nici nu ma dadeam in vant dupa ele. Aveam ca pasiune cumparatul de pantofi, celebrii pantofi Guban. Doamne ce minunatie de incaltari. Poate voi prelua leapsa cu ceva modificari, dar numai cand voi avea dispozitie sa fac sedinta foto. Multumesc pentru acest colt cu amintiri.

  14. Lia zice:

    Vai..ce frumos….

    Posetuta- plic, cu paiete, am si eu 😉

    N-am mai trecut pe la tine, de mult..nici la mine n-am mai prea intrat..sunt intr-o perioada aglomerata…

    Te pup!

  15. Elisa zice:

    Ghiocel,
    ma bucur ca nu mai tusesti 🙂 Or not? 😦

    Lia,

    ale mele-s vechituri,cred c-ai observat .Sa nu-mi dai o leapsa cu pantofi sau hainute ca ma pui sa-mi deschid second hand online,hahahahaha!

  16. sanda zice:

    Stiu, draga mea; sunt si eu la mana celor pe care ii rapune dorul. 😥
    Cici nefiind ,,consateanul” meu… 😉
    Pusilica!

  17. Elisa zice:

    Sanda,
    parc-ai fi sor’mea…Este cu 3 conducatori si ea merge la Comlos cu o prietena 🙂
    Eu zic ca trebuie sa va impuneti mai…activ 😉

  18. Foarte frumoase gentutele! Felicitari pentru colectie, ai un stil elegant, simplu dar plin de rafinament 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s