Culori într-un cireş

 

http://elisagradinameadevis.blogspot.com/2008/03/ciresul-mama-cu-trei-fete.html

ciresul nins

S6309219 DRAGUL MEU CIRES

verde crud verde si rosu

S6300965 CIRESE

CIRESELE DELA ANUL

galben

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Gradina si gradinuta și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

13 răspunsuri la Culori într-un cireş

  1. Lia zice:

    Superb, ciresul tau, in toate ipostazele… 😛
    Si uite asa, trecem si noi, ca si frumosul cires, prin etapele vietii… le ardem, una cate una… 😦
    Na, ca intru pe aleea melancoliei.. 😳
    O seara buna, Elisa!

  2. CARMEN zice:

    La prima poza am avut un mic soc! am crezut ca e zapada în Fagaras…
    Frumoasa colectia ta „Ciresul” (si eu obisnuiesc sa fotografiez acelas motiv în diferite ipostaze)…Pomii si florile de acasa sunt ca si copiii nostri…îi îngrijim, observam cum cresc, ne bucuram cum se dezvolta, ne mândrim cu rezultatele obtinute…Te pup Elisa 🙂

  3. Elisa zice:

    Lia,
    eu nu m-am gandit asa ci doar la frumusetea culorilor prin care trece un pom in timpul vietii lui.El devine in fiecare primavara din nou june sau fata mare care-si pune voalul alb si apoi da roade,moare toamna tarziu pierzandu-si pana la ultima frunza,inainte de asta fiind foarte,foarte batran.Si ciclul se repeta.
    Iata deosebirea,uriasa deosebire dintre pomi si oameni 🙂

  4. Elisa zice:

    Carmen,
    asa mi-a venit acum sa trec pomii prin etapele vietii lor si am sa continui cu piersicii si ceilalti,caci oricum pozele exista cu miile 🙂
    Te pupsi eu si sa ai binele 🙂

  5. Ioana zice:

    Elisa,
    este foarte frumos cireşul tău în toate ipostazele şi este grozav că te poţi bucura de el în fiecare anotimp
    – o cititoare frecvetă a blogului tău, la primul comentariu după mai multe luni de simplă lectură 🙂

  6. Elisa zice:

    Ioanna,
    scriu cu 2 de „n” ca sa stiu ca nu esti Ioana din Alba Iulia,draga de ea,ca nu stiu de ce nu mai intra…o fi ramas si ea in pana cu compu,ca mine 🙂
    Bine-ai indraznit draga Ioanna si spune-mi daca chiar par eu o sperietoare,chiar iau la trei pazeste pe toata lumea care posteaza perntru prima data?Eu cred ca trebuie sa ma supere cineva rau de tot ca sa raspund cu acceasi moneda,deci…te rog eu sa-mi spui sincer daca m-am purtat urat cu vizitatorii noi,ca pot sa recunosc sau sa explic,depinde de caz.
    Am scris aici ceva care nu-i special pentru tine,dar fiindca ai spus ca te uiti demult si doar acum ai postat.Te pup si te mai astept sa postezi 🙂
    Ioanna,ai citit povestea ciresului?O sapun link in articol,multa lume nu stie caeste mama cu trei fete 😀

  7. MIRA zice:

    http://www.trilulilu.ro/cicoare2/9cea9ab2d16726
    Si ma-ntreb:de unde atata ura-ntr-o Gradina de Vis?

  8. Elisa zice:

    MIRA,
    ce-am facut? Nu stiu despre ce canta Andreea Bocelli 😦

    Cine pe cine uraste? Sper sa ma lamuresti si sa vad cu ce te-am suparat 😦

  9. Ioana zice:

    Dragă Elisa,
    În niciun caz o sperietoare 🙂
    Chiar intru aproape zilnic pe blogul tău, dar nu sunt neapărat amatoare de comentarii, prefer să mă bucur de imaginile şi cuvintele de aici.
    Promit să las şi câteva rânduri ceva mai des decât am făcut-o până acum, ce-i drept, meriţi şi tu să ştii că eşti citită şi apreciată
    te pup, o zi bună şi fug acum să citesc povestea cireşului

  10. Ioana zice:

    Am citit povestea
    Foarte frumoasă şi înduioşătoare, mai ales că şi copilăria mea a avut parte de 2 cireşi cu tulpini groase de nu le puteam cuprinde, cu cireşe pietroase, negre, dulci şi sănătoase.
    Din păcate au fost tăiaţi acum mulţi ani, când bunicul meu nu s-a mai simţit în stare să-i păzească.
    Cred că cele 3 ramuri ale cireşului sunt aşa: una eşti tu, alta sora ta şi cealaltă mama voastră, toate legate de o singură tulpină.
    Îţi doresc să te bucuri de el toată viaţa

  11. MIRA zice:

    Andreea Bocelli nu-i decat „o felie dulce de tristete”…Cat despre remarca ulterioara… exprimam lapidar surpriza „schimbarii de macaz”,de pe unele „alei”,mai ieri doar verzi,azi, bantuite parca de blesteme galben-PNL-iste…Ma i8ncapatanez sa cred ca apa trece si pietrele raman,intotdeauna slefuite!

  12. Elisa zice:

    Da,MIRA,eu sunt apa si baselu piatra,hahahaha..insa neslefuita va fi cat o trai’mnealui.
    Imi pare rau ca nu ai inteles ca acest blog este nu numai despre gradina si flori,iaca-ta ca este si despre pir…PIRUL natiei…
    Nu te mai amari pe blogulmeu macar o vreme,ca-ti faci singura rau,crede-ma 🙂
    Mie mi-esti draga si nu te pot alatura optiunii tale nici in ruptul capului 😦
    Toate bune 🙂

  13. Elisa zice:

    Ioanna,
    este Ioana cea noua,da? ca nu ma tot uit la”musamale” si te rog tare mult sa-ti scrii cu doi de „n” numele.Ti-am spus ca am o prietena veche,despre care nu stiu nimic de o vreme si am crezut ca-i ea,mai ales ca erau 2 comentarii.
    Draga mea,ciresul este mama iar cele 3 ramuri sunt fetele mamei,caci trei fete avea mama.
    Ma bucur ca te uiti pe blogul meu si da,ma bucur de fiecare comentariu in parte.Te mai astept cu drag 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s