Mă iubeşti?

Sunt ultimele lui cuvinte după o lungă discuţie, de aproape o oră, despre problemele lui de viaţă,în care eu  „îmi dau cu părerea”.Ce era să-i răspund, fără să mă gândesc, şi după ani de zile în care eu nu l-am întrebat niciodată asta,decât:

-Da,te iubesc….asta este  .

Eu ştiu că oamenii mai şi mint,însă eu nu mint niciodată şi de aceea nu întreb,niciodată  😀

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

21 de răspunsuri la Mă iubeşti?

  1. Ce multe ascunde ultima propozitie!!!Si eu ma ghidez de multe ori dupa asta :ca s-ar putea sa fiu mintita si mai bine nu intreb!

  2. Sper sa nu ma considere cei pe care nu-i intreb o ignoranta!da in fond e treaba lor,si eu is de pace,ca s-ar putea sa iasa schintei!NU?????

  3. SuKăRiT zice:

    Of,of, nesiguranţa asta! 😉
    N-o întreb, că văd cu ochiul liber (numa’ un picuţ mi-s miop, ce crezi?!). Nici ea nu întreabă că (dau în scris!) chiar n-are miopie, da? Bănuiesc c-ar trebui spuse (din când în când!) vorbele, mai ales dacă asta i-ar reda liniştea. Deocamdată-i calmă (mă simt chiar puţin ofuscat. Adică ce fras îi cu atâta siguranţă?!)

    P.S. Da’ ce-ai făcut mă rog Elizo, de-o intrat la întrebări? 😛

  4. matilda zice:

    Dacă nu vrei să auzi lucruri dezagreabile, nu pune întrebări ! Este, poate, regula de aur a tăcerilor cu subînţeles .

  5. Dumi zice:

    Ei da, pot sa spun “orice”. Ca e scris undeva nu? Pacat ca nu a fost “orice,oricand”.
    Asa ca ne multumim cu ce avem.Asta e doar, o data si gata.
    Problema este ca avem o problema. Si daca nu o aveam, aveam noi grija sa o avem.
    Iar rezolvarea e simpla, zic eu. Sa mai iesim din cand in cand, din gradinita “cea mica” si sa ne plimbam putin si prin “cea mare”. Asa pe inserat “mana-n mana ………………………”(sunt versuri). Stiti, materialul acele din care se fac puloverele, sau ma rog Jachetele (ca sa nu fiu vulgar). Si atunci sa avem discutiile cu pricina (daca mai putem). Ca “ciocul mic” face casa buna cu “Luna Plina”. DA, sa uitam din cand in cand ca suntem “oameni seriosi” si “responsabili”. Si mai ales sa ne uitam profesia, pe inserat, ca asta,de, mai deformeaza.
    Si sa vezi ca nu mai aparea problema. Dar daca nu era problema noi despre ce mai discutam?
    Apropo de gradina, am auzit de o planta pentru “Gradinile mici” Buna buna, la salata. Se numeste Maca, creste prin America de Sud in zone muntoase, dar cred ca merge si pe la noi.
    Asta e.Scuze, eu asta am inteles, asta am zis, si sunt un noncomformist, ca mi se trage dela Mama. Iar de alte aspecte ale problemei, ca nu se lucreaza cu cifre exacte, sa-si mai dea cu presupusul si altii,ca citesc pe aici “la greu” si nu zic nici macar “MULTUMESC”. Rusineeeee………………………

    Din nou: Iertare Marite, eu asta am inteles. Minte slaba.
    Si mai zic una, ca tot e la moda sa spui prostii ca sa te bage lumea in seama dar este si de actualitate. Bineinteles ca persoanele de fata……..se stie nu?

  6. Manole zice:

    Si asta face parte tot din: ai grija ce-ti doresti! sau cum mai spun si mai ales fac…nu pun intrebari la care nu sunt pregatita sa aud raspunsurile…

  7. madalina zice:

    Nu intreb asa ceva

  8. gina zice:

    E o provocare discutia asta? Sau chiar ti s-a intamplat? Mi-e greu sa cred ca ti s-a pus tie intrebarea asta, inseamna ca discutia nu a fost doar lunga (de o ora!) ci mai degraba „datul cu parerea” nu era pe masura asteptarilor 🙂 In ceea ce priveste raspunsul sunt sigura ca il stia cred doar ca rostul intrebarii a fost poate pt. a-ti schimba „parerea” (inmuia?)
    In ceea ce priveste ” frica de raspunsuri mincinoase” cred ca depinde de situatie si de personaje. Uneori e bine sa intrebi, tu decizi daca ai fost mintit sau nu dar acorda o sansa si celuilalt…

  9. Elisa zice:

    Mariana-bunatati,
    pai io ce-am spus…ca intreb? ha,ha,ha! Si nu numai ca sa nu fiu mintita,ca stii cum suna versul acela…MINTE-MA,DAR MINTE-MA FRUMOS 😆 ,nu,ci pentru ca am filingul meu si stiuha,ha,ha

    Cavalere,
    nu trebuie sa se asigure omu?Ca sa stie,de ce altceva? ha,ha,ha

    Matilda,
    lucruri dezagreabile auzim si fara a pune intrebari,dar bine zici…intrebarile e bine sa ti le pui tie insati/insuti 🙂

    Dumi,
    raspunsul este…da ha,ha,ha…
    habar n-am ce-ai vrut sa zici,dar o iota n-am intelles 😛

    Manole,
    draga…pai eu ce spun? Dar, m-ar fi interesat daca ati primit si voi ,vreodata, aceasta intrebare si cum ati reactionat spontan,asta-i chestia… 🙂

    Madalina,
    dar ai fost intrebata? 🙂

  10. Elisa zice:

    Gina,
    este literatura mea, „nu pot pentru ca sa spun mai mult” 😆 Dar sunt obisnuita cu intrebarea ca m-a intrebat de mai multe ori.Probabil ca ,la un moment dat nu mai aratam ceea ce simtim asa ca altadata si atunci se naste intrebarea in mintea fiecaruia,fie ca o pune,fie ca nu 🙂
    Eu consider ca viata e prea scurta pentru a nu spune tot ce gandim si ce simtim,macar unei persoane,daca nu mai multora 🙂 Nu?

    Te imbratisez si cat ma bucur sa te revad,sa te stiu aproape… 🙂

  11. zincabeiu zice:

    Este singura intrebare la care nu se minte. Nu te obliga nimeni sa spui „te iubesc”, dar, daca-l spui, sunt sigura ca e adevarat.
    Eheeee, asa sunt fetele, trebuie sa le spui din cand in cand.Si, iata, ca si baietii…Da’ ce , ei nu sunt oameni?
    Eliso,Eliso, fericita tre’ sa fii!

  12. Elisa zice:

    Zinca,
    depinde cum o iei 🙂 🙂 Da,am momente de fericire asa ca acela din Amintiri,in rest…viata este totusi o proza ha,ha,ha

  13. Elisa zice:

    Mi-am amintit de replica…”fara poezie…viata e pustiu ” 😛 😛

  14. madalina zice:

    Nici. 🙂

  15. Sibilla zice:

    Cred că-i place cum spui tu ” te iubesc ” 😉 🙂

  16. ba_laura zice:

    mie mi-a impus foarte mult respect curajul de a rosti aceasta intrebare.
    nu cred ca a fost de-amoru’ conversatiei, si nici santaj sentimental.
    mi se pare ca de la o anumita varsta cuvintele incep sa-si schimbe greutatea, si continutul … si ca treptat, balauri sau caprioare,incepem sa ne cam temem de ele.

  17. Manole zice:

    Da, ma intreaba acum mai rar, inainte mult mai des.
    Nu stiu cum e la altii, dar atunci cand ma intreaba simt uneori nesiguranta, alteori nevoia de alint…
    Idiferent de motiv, undeva mi s-a strecurat, ca poate nici eu, furata de toate nebuniile zilnice n-am timp sau sunt prea obosita sa-i arat prin gesturi mici si marunte, altele decat ciorba pusa cu drag etc, ce simt pentru el.
    Asa ca ori am grija sa i-o spun. inainte sa ma intrebe…ori atunci cand ma intreaba sa raspund printr-un „da” simplu si curat dar mereu insotit de mangaierea ce-l intareste 🙂

  18. Elisa zice:

    Sibilla,
    cui nu-i place? Eu ,una,n-am auzit rostit acest cuvant(mie) in viata mea 😦 Era in …subsidiar,ha,ha,ha,ha,ha!

    Manole,
    deci ei intreaba si noi raspundem, ha,ha,ha,ha,ha! Invers…niciodata,ha?! 😛

    Laura,
    tu zici ca …cu varsta suntem zgarciti la vorbe?Eu zic ca abia acum m-am desmeticit,ca mi-am dat seama ce important este sa spui ce simti chiar cu riscuri,no matter 🙂

  19. Manole zice:

    hahahahaha, fooooarte rar si numai cand e cu adevarat cazul! 😀 😀 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s