Evoluţie inversă

Am fost fluture şi acum sunt viermele din gogoaşa de mătase.Viaţa mi-a înfăşurat în jurul meu un zid numai de mine ştiut şi numai de mine văzut,în jurul fiinţei mele.Nu mai sunt uşi ,aşa că, de câte ori vreau să comunic trebuie să mă fiarbă cineva în gogoaşă,să mă omoare şi eu să mă eliberez pentru o vreme,deşirându-mi singură firul scump de mătase chinezească.Când eram …mai demult ştiam că matasea chinezesca este cea mai scumpă şi din ea ne făceam rochiile de bal,de seară,de ocazii.Până şi rochia mea,singura din mătase chinezească a rămas în fază de neprobata a doua oară şi e şi acuma la croitoreasă.Este culoarea vântului şi a mării impreuna,compuse şi suprapuse şi mi-a plăcut tare mult când am fost la prima probă.Dar a apărut el şi nimic n-a mai contat.Cum eu sunt convergentă,m-am focalizat doar pe un  singur punct şi rochia mea de bal din mătase chinezească a fost abandonată acolo .Acum,în gogoaşa mea cea scumpă,scumpă pentru mine ,mă prefac din vierme în sămânţa,tot aşa ca-n poezia Ar trebui,a Anei Blandiana:

Ar trebui să ne naştem bătrâni,
Să venim înţelepţi,
Să fim în stare de-a hotărî soarta noastră în lume,
Să ştim din răscrucea primară ce drumuri pornesc
Şi iresponsabil să fie doar dorul de-a merge.
Apoi să ne facem mai tineri, mai tineri, mergând,
Maturi şi puternici s-ajungem la poarta creaţiei,
Să trecem de ea şi-n iubire intrând adolescenţi,
Să fim copii la naşterea fiilor noştri.
Oricum ei ar fi atunci mai bătrâni decât noi,
Ne-ar învăţa să vorbim, ne-ar legăna să dormim,
Noi am dispărea tot mai mult, devenind tot mai mici,
Cât bobul de strugure, cât bobul de mazăre, cât bobul de grâu…

Viata m-a invatat ca frumosul se intinde in vecinatatea mea la un infinit mic.Si-mi repet de fiecare data…e mai frumos la tine-n suflet si mai frumos la mine-n gand


Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Observatii curente din viata și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

8 răspunsuri la Evoluţie inversă

  1. Ei, draga Elisa, as zice zambind hatru, ce bine ne completam noi doua, in special in privinta acestei postari 🙂
    Si tu preamaresti frumusetea ascunsa in suflet, in stralucirea gogosii de matase.
    Deosebit de profunda poezia Anei Blandiana, iti multumesc ca ai ales s-o regandim, s-o simtim din nou.
    Ai fost fluture si acum esti o acumulare de esente rafinate, matasoase.
    Rochita aceea de matase, de culoarea vantului si a marii imi aminteste de una asemanatoare a mamei, pe care a izbutit s-o poarte la o ocazie, dupa ce fusese gatata de croitoareasa.
    Extraordinare coincidente, dar cu atat mai dragi sufletului!
    O reverenta in fata ta, pentru aceasta postare!

  2. Draga Elisa,postul de acum ne pune pe ganduri;ne faci sa reflectam la ce,cine,cum suntem ,am fost,vom fi.
    E destul de complicat si simt tristete.

    Sa ai un weekend linistit si minunat!
    Gabi.

  3. gina zice:

    🙂 articolul asta mi-a amintit de ce spunea/credea cel mare al meu cand era mic si ma ruga sa-l iau in brate promitandu-mi ca si el ma va duce in brate cand va fi mare si eu mica :)) asa credea el ca e evolutia pe cand avea doar doi anisori jumate…

  4. CELLA zice:

    ce tristeţi adînci ascunzi tu … apă limpede …
    dorului tău „fără nume şi leac” i-aş ceti, de-aş fi lîngă tine, tot Ana Blandiana, şoptit …
    „Împăcarea dintre întuneric şi lumină
    Nu e umbra
    Cum nu e mlaştina
    Împăcarea dintre mare şi pămînt.
    Întinde mîna în somn
    Şi nu respira pînă-mi atingi
    Vîrful suspendat spre tine al degetelor –
    Pe deasupra stinghiei
    Mai pot face punţi
    Numai braţele noastre
    Visînt.”

  5. MIRA zice:

    Cinva mi-a spus ca amintirile nu sunt niciodata frumoase,produc doar o stare de spirit care de cele mai multe ori ne fac sa oftam,cu un imens regret in suflet…
    Ti-amintesti de trecut…ti-amintesti mereu…
    Cine-a fost langa tine cand ti-a fost mai greu…
    Timpul trece rapid…nu-l mai poti opri
    Chiar de vrei sa uiti-iti vei aminti
    Unii te-au uitat-tu nu poti uita
    De ce privesti in urma ta?
    Nu mai esti cum ai fost desi vise mai ai
    Timpul-napoi nu mai poti sa-l mai dai!

  6. Elisa zice:

    Dragelor,multumesc frumos si iertare..n-am vrut sa va suparsau intristez,nicidecum 🙂

  7. zincabeiu zice:

    Multumesc lui Dumnezeu ca ne-a dat memoria si amintirile. Fara ele, viata n-ar avea nici un chichirez.Sa avem cat mai multe, nu suntem triste, numai putin nostalgice.

  8. Elisa zice:

    Zinca,
    multumesc ca te opresti pe la mine.Eu chiar sunt trista,momentan doar 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s