Daruri

s6308192-mica

s6308193-mica

s6308194-mica

s6308195-mica

s6308196-mica

s6308198-mica

s6308199-mica

s6308201-mica

s6308202-mica

s6308205-mica

s6308207-mica

Era si timpul.Si este momentul.Si va ofer din tot sufletul si cu tot dragul aceste minunate flori.Si va doresc sa primiti cat mai multe flori care sa va faca fericite,fericiti.Si acum sa ma apuc sa invat despre Azalee,nu? Hihihi…ce drag imi e de ele si cum imi fac ele zilele mai insorite… Nu ca n-ar fi acum soare,nu…chiar este soare si afara,ca doar babele-s capricioase,cum altfel?De dimineata soare ,cand am plecat de acasa pe la 11 si ceva ploua .M-am intors iar pe soare,insa prevad ca dupamasa mai trage una…o ploaie de primavara.Eh,nu-i nimic..asta nu-i baba mea  😛  A mea este pe 8.

VA DORESC ,

DRAGELOR SI DRAGILOR ,

O PRIMAVARA INFLORITA,

COLORATA,INSORITA SI MINUNATA!

TUTUROR.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Daruri din suflet, flori, primavara și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Daruri

  1. Victoria zice:

    Am gasit o poezie simpla,care mi-a placut tare mult.Si,pentru ca maine este ziua mamei,am sa o scriu pentru tine.
    Tu esti , mama !
    (de Petru Demetru Popescu)

    Când eram copil odată,mama mea învăţătoare
    M-a luat cu ea la şcoală,doar aşa,într-o plimbare.
    Şcoala mi-a părut castelul,iară clasa cu fereşti
    Poza mândră întâlnită într-o carte cu poveşti.
    Ea,ţinându-mă de mână,mă purtă spre banca-ntâi
    Şi o scurtă mângâiere mi-aşeză la căpătâi.
    Banca-naltă,eu mai singur decât cucul mă simţeam
    Şi-aşezat aşa pe vârfuri tot la mama mea priveam.
    Aş fi vrut să fiu acolo lângă ea şi nu aici
    Lâng-aceşti copii din clasă,mult mai mari,dar tot pitici.
    Am aflat chiar fiindcă mama tuturor le surâdea
    Când ştiam că numai mie ea acasă îmi zâmbea.
    După un timp,pe care astăzi poate doar l-am tălmăcit,
    Clasa-ntreagă,întrebată,a fost pusă la ghicit.
    -Dragii mei,să-mi spuneţi mie,a-nceput învăţătoarea,
    Cine muntele-l întrece-n înălţime,iară marea
    O întrece în mărime prin atâta bunătate?
    Ce fiinţă este-n lume cea mai scumpă dintre toate,
    Care mângâie când doare,care cântă când mângâie,
    Stând de strajă suferinţei pruncilor la căpătâie?
    Cine este-acea fiinţă fără care nu se poate,
    Cea mai dragă,cea mai mare şi mai bună dintre toate?
    Clasa-ntreagă se gândeşte…ochii mari,mintea-ncordată.
    Un băiat parcă e gata să răspundă….şi o fată….
    Nu ştiu ce fior mă prinse şi pe mine-ntr-o suflare,
    Am uitat că sunt în bancă,mama că-i învăţătoare,
    Şi pe când băieţi şi fete mâna ridicau în sus,
    Eu,cu voce îndrăzneaţă,cu iubire de nespus,
    Le-am luat-o înainte şi-am strigat fără de seamă:
    -Cea mai scumpă din fiinţe-n lumea asta….
    TU EŞTI, MAMA !
    Iti doresc o primavara frumoasa si fericita.

  2. Elisa zice:

    Superb! 🙂 si tie la fel.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s