Teleportare
2009 ianuarie 13
Am vrut sa modific cala din Antetul blogului cu covorul de Nu ma uita si Blogger mi-a tras teapa.Desi ieri,m-a lasat sa add o poza pe acel blog,azi,desi am sters una,nu ma lasa sa pun alta in loc.Asa ca…. 
((((((
Aceasta este imaginea pe care o vroiam acolo,m-ar inviora,m-ar intineri,m-ar bucura ca o primavara mult asteptata.
Ce frumos e.M-aas duce si m-as aseza acolo intre flori.Sa zicem ca am facut un exercitiu de imaginatie si am fost acolo.era caldut si bine.
Floris,
pai caldut si bine si in casa acum iarna,daca arde focul,nu asta e ideea.Cand o fi iarasi asa afara,vom sta afara,acum insa avem nevoie de acest apanaj in casa.Sa mai treaca fe-martie si vine primavara
Vreau sti fac o marturisire : sunt un novice in materie de flori.Hai c-ai aflat secretul meu !In apartamentul meu ,florile iarma nu supravietiesc, n-am nici un geam cu pervaz si nici o mobila langa geam.Oriunde le-as pune, nu au lumina..Vara, bate soarele in balcon atat de puternic, incat mi le arde.Un singur trandafir frumos in ghiveci( cumparat de la florarie) a trecut peste vara.Deci, in privinta florilor, am permanent o neimplinire. Un esec total.
Din acest motiv, te admir si te iubesc pentru dragostea si grija pe care o dai florilor, si in locul meu. Ma suplineste, cum ar veni.Hahaha…
Cat priveste paturica de nu-ma-uita, bucuria ochiului…
Zinca,
ti-as raspunde cu o gluma,dar marturisirea ta m-a emotionat si…cum suntem in vremurile lacrimilor stapanite intre gene (al meu chiar este un sensibil )iti spun ca-mi pare rau si-mi pare bine.
Iti multumesc pentru tot ce-mi spui,totdeauna si …te astept cu mare drag.Pentru mine este sarbatoare cand citesc comentariile,este ca si cand imi stai alaturi si radem de una de alta si ma bucur cand cineva imi intelege trairile spuse mai in gluma,asa cum imi vine momentan.Te imbratisez si…Nu ma uita!
Elisa, am incercat sa postez si in gradina cealalta dar iarasi nu am reusit. Am vazut-o pe Cri la tine in vizita si am vrut sa-i spun si ei la multi ani! Eu pe la tine am mai fost in prima zi a anului dar probabil ai uitat:) , oricum reinoiesc urarea si-ti doresc sanatate si un an bun, multi pupici
)
Draga Gina,nu stiu de ce nu poti sa postezi,nu ai chenar de comentarii,sau la publica comentariu da eroare?Cum este la tine?Tre sa fie la toate blogurile de la blogger,asa cum este la al meu,la fel.Oricum,imi pare rau si stiu ca mi-ai mai zis odata ca ai vrut sa comentezi si nu ai putut.
Ce sa zic??Vii atat de rar pe aici ca asa mi s-a parut,dar ma bucur sa stiu ca esti ok si toate bune.Te pup.
Da, Elisa draga, covorul albastru batut cu banuti de “nu-ma-uita” punctat ici-colo de maci rosii si alburii este plin de mangaiere pentru suflet si o splendoare vie pentru ochi!
Nu te intrista, ca vechiul locsor virtual nu l-a primit, asa trebuia sa fie probabil, sa ne bucuram de el, aici, in resedinta ta de iarna!
Eu iti multumesc cu recunostinta pentru dar, simt ca primavara imi bate deja suav la portile sufletului tanjind dupa miracolul renasterii!
Daca-ti spun ca in aceasta clipa, chiar simt un parfum de lacramioare, ma crezi?
Te sarut cu drag!
Sunt lalele…scumpa mea,dar dorul de frumusetea florilor de primavara-vara-toamna ne joaca feste
Cora,te cred ca si mie mi se-ntampla sa simt miros de tigara daca ma uit, insistent, la un ecran in care cineva fumeaza…
Nu cumva ai prin jur un buchetel de lacramioare?
Offf, la lalele ma gandeam si eu, Elisa draga, nu stiu de ce am scris “maci”
))
Stiu sigur ca nu aveam nostalgia drogului ascuns tainic in ei
Ma bucur ca mi-ai inteles ratacirile
Am localizat si cauza acelui invaluitor parfum de lacramioare, era undeva in incapere plasat strategic, un odorizant cu aceasta aroma!
Haios, nu?